exemplu de proiect
Cum s-a născut acest proiect
După mai mulți ani în care am studiat individual Permacultura, la începutul anului 2017 am decis că este timpul și să pun în aplicare ceea ce am învățat. Așa că am creat un prim „design” de Permacultură pentru propria grădină, pe care în Martie 2017 am început să îl implementăm.
În Iunie 2017 m-am înscris în programul de formare on-line al Institutului de Permacultură din Australia, condus acum de cel mai apropriat elev al lui Bill Mollison, Geoff Lawton, iar în Aprilie 2018 am primit diploma de Designer Certificat în Permacultură.
Acest program de formare a fost cu adevărat transformator, cantitatea de informații acumulate în cadrul lui fiind cu adevărat impresionantă.
Pentru proiectul de design, care a trebuit depus la finalizarea programului, am ales, bineînțeles, grădina casei. Și deși baza pentru Designul de Permacultură depus trimis către Institut a pornit de la ideile inițiale create în „designul” făcut anterior de mine, proiectul depus a evoluat extrem de mult după parcurgerea materialelor din curs, în final rezultând un Design de Permacultură complet integrat pentru toată proprietatea.
diagrama design-ului integrat de permacultură
suprafață
100 m²
început
martie 2017
implementare
aproximativ 4 ani
rol
proiectul primei certificări, 2018
designul
Proiectul de Design de Permacultură
Planșele cu care am obținut certificarea, de la limitele proprietății până la designul integrat. Apasă pe o planșă ca să o vezi mărită.
diagrama limitelor de hotar
diagrama sectorială
diagrama apă – acces – structuri
diagrama planului zonal
implementarea
Implementarea proiectului de design
Implementarea proiectului de design a durat aproximativ 4 ani. În tot acest timp am acumulat sute de poze cu etapele prin care ecosistemul și elementele lui au trecut.
Am căutat să extrag din această multitudine o selecție cât mai relevantă, care să îți permită să îți faci o idee despre cum s-a derulat partea de implementare și despre cum a evoluat ecosistemul creat de-a lungul timpului.
Și voi începe prin a prezenta cum au stat lucrurile înainte de a descoperi Designul de Permacultură, căci sunt niște lecții foarte importante și acolo.
2013–2016
Viața înainte de Permacultură
Punctul ”0”
Așa arăta grădina în momentul în care m-am mutat la curte.
Un teren deteriorat de lucrările de construcție, în care câteva plante pionier au reușit să răzbată pentru a lua succesiunea naturală de la zero.
Prima amenajare – Grădină convențională…
Nu știam mai bine pe atunci 🙂 Așa că am decis să facem cum văzusem că „se face” în societate, adică, în stilul convențional am pus gazon și tuja.
Un stil lipsit de utilitate, consumator de resurse și care nu oferea niciun randament, cu excepția celui estetic, care în timp a dispărut și el.
Monocultură de gazon
Am ajuns să avem un grădinar.
Acesta venea destul de des pentru a tunde monocultura de gazon și pentru a da cu îngrășământ și ulterior și cu ierbicide și insecticide, deoarece sistemul pe care îl implementaserăm nu avea cum să se hrănească și auto-susțină.
Haos și consum de resurse
Deși lucrurile par ordonate, ecosistemul era într-un haos uriaș.
Mai mult, era nevoie constant de aport de apă, așa că pe lângă fertilizatori, ierbicide și insecticide, mai consumam resurse în plus și cu sistemul de aspersoare și picurare.
La un an de la prima amenajare
Lucrurile nu stăteau tocmai bine.
Grădina deja ne arăta că suferă, însă nu înțelegeam încă nimic din ceea ce ea ne comunica.
Fără aport de resurse
Salcia mirositoare s-a uscat și am înlocuit-o cu un tei, care însă nu a rezistat nici el.
Și pentru că am încetat să mai utilizăm fertilizatori gazonul s-a îngălbenit, au ajuns să fie goluri în el, unde iarba nu mai creștea deloc.
Dezechilibrele devin tot mai evidente
Puținele elemente aduse în ecosistem se chinuie să supraviețuiască.
Mai mult, monocultura de gazon pusă de noi a afectat gradul de permeabilitate al solului și capacitatea de infiltrare a apei.
Primele inundații în grădină
Astfel că, în mai 2014 au apărut primele inundații în curtea casei noastre.
Acestea au continuat până când în 2018, prin design, am remediat problemele ce le determinau.
Datorită compactării solului, coroborat cu faptul că era un sol predominant argilos, a apărut și fenomenul de scufundare a pământului.
Proiectare defectuoasă
Proprietatea era lipsită de drenaje sau căi de evacuare pentru apa care avea să se colecteze de pe acoperiș.
Amplasarea proprietății era într-o mică depresiune ce făcea ca apa să vină înspre proprietate din împrejurimi.
Inclusiv drumul de acces se inunda.
Elementele au început să cedeze
Așa arăta grădina noastră în februarie 2017… o grădină consumatoare de resurse, cu beneficii minime. Nici măcar de partea estetică nu mai puteam vorbi.
Mai mult de jumătate din tuja s-au uscat complet. Salcia mirositoare se dusese de mult și la fel și teiul pe care l-am pus în locul ei.
Rezultatele acestei abordări
Efectele acestui tip de abordare s-au făcut simțite. Solul devenise extrem de compactat și lipsit de viață, băltind și mai tare la ploi și crăpându-se în perioadele secetoase
La acest moment în orizontul nostru de cunoașterea au început să apară primele informații despre Permacultură.
2017
Primul Designul de Permacultură
Primul „Design” de Permacultură
Am decis să facem care să aducă regenerarea micului nostru ecosistem.
Așa că am creat primul „design” de Permacultură pe care să îl implementăm în grădina noastră.
Deși cu un look neprofesional, acest prim design a reprezentat baza pentru cel de-al doilea design complet integrat, pe care l-am depus în cadrul programului de certificare.
Apoi ne-am apucat de treabă
Pe 9 martie 2017 am scos toți copacii de tuja. Pe cei uscați i-am păstrat pentru a fi refolosiți, iar cei care încă mai erau vii i-am dăruit unor prieteni în ghivece.
Mestecenii au fost relocați la o săptămână după, pe 16 martie 2017, fiind replantați în partea de nord a grădinii.
Amenajarea primului strat înălțat din lemn
Am căutat să creez o ghildă adaptată în primul rând micro-climatului din această parte a grădinii, care este unul în care umbra predomină.
De asemenea, am urmărit ca plantele aduse în această ghildă să necesite cât mai puțină întreținere și mai ales să se susțină unele pe celelalte, fiecare prin funcțiile pe care le oferă.
Plantare în companie
Plantele pe care le-am pus în acest strat au fost plante cu bulbi (zambile, muscari racemosum, narcise), plante care să acopere solul (saxifraga arendsii, primula vulgaris, ferigă), plante care fixează azotul (lupin), plante medicinale/aromatice (salvie, cimbrișor, cimbru, cimbru lemon, levănțică, rozmarin, oregano, pătrunjel), plante cățărătoare (două tipuri de caprifoi), tufe (agriș, coacăz roșu și coacăz alb).
Prima versiune a strat înălțat din lemn
Am urmărit ca prin utilizarea plantelor aromatice să creez un sistem natural de protecție împotriva dăunătorilor.
Florile au fost incluse pentru a atrage polenizatorii.
Tufele de zmeură și coacăze sunt plante care preferă solurile mai acide, motiv pentru care am utilizat tocătura de lemn, care favorizează dezvoltarea fungilor.
Teste pentru construirea straturilor înălțate din piatră
Am vrut să ne facem o idee despre cum ar arăta grădina reamenajată
Am căutat să găsim varianta optimă de poziționare a straturilor înălțate înainte să ne apucăm de construit.
Designul final s-a născut însă odată cu parcurgerea cursului de certificare, care a adus multe cunoștințe și înțelegeri noi.
Construirea celui de-al 2-lea strat înălțat
Pe 21 aprilie 2017 am început construcția straturilor înălțate din piatră, în partea mare de grădină.
Am început cu marginile. În Permacultură, marginile („the edges”) sunt un concept de bază cu care se lucrează atunci când se realizează un design.
Acest strat are o lungime de 6 metrii și o lățime de 0,9 metrii.
Amenajarea celui de-al 3-lea strat înălțat
Aici au fost relocați murii plantați lângă mesteceni, în partea de sud a grădinii. Lor li s-au alăturat niște iriși superbi, găsiți într-o brazdă pe marginea drumul de acces spre proprietate.
Acest strat a fost unit ulterior cu primul strat înălțat de lemn, cel din colț.
Construirea celui de-al 4-lea strat înălțat
Am continuat construcția straturilor înălțate din piatră pe marginile proprietății.
La începutul lui mai am demarat lucrul la următorul strat înălțat realizat din piatră, care a fost construit pe pe lângă gardul de sud al grădinii mari.
Ca și în cazul primului strat, am săpat o groapă înainte, iar stratul este construit și în pământ 30 de cm.
Construirea celui de-al 5-lea strat înălțat
Ultima latură construită a fost latura de vest.
Construirea celui de-al 6-lea strat înălțat
Stratul acesta are 5 metrii lungime și 1,8 metrii lățime.
Regula atunci când stabilim lățimea unui strat înălțat este să putem ajunge în centrul lui fără să călcăm pe el.
Am construit și ultimul strat înălțat din piatră
În iunie 2017 am finalizat construirea straturilor înălțate din piatră.
Am început apoi umplerea straturilor înălțate cu pământ. Dată fiind starea în care se afla pământul din grădină, am adus pământ vegetal pentru umplerea straturilor. La bază am pus toată materia organică pe care am putut să o găsim.
Tot atunci am început și cursul de certificare ca designer.
Apoi am început plantarea
Dat fiind faptul că eram deja în luna iunie și nu mai puteam planta elementele perene, am decis ca în acel an să plantăm culturi anuale.
Am plantat roșii, castraveți, dovlecei, broccoli, kale, fasole, sfeclă, ridichii, rucola, porumb, plante aromate, plante medicinale, flori și alte specii suport.
Începuturile primelor culturi
Noi straturi înălțate
Următoarele straturi înălțate am ales să le construim din lemn, deoarece piatra pe care am avut-o la dispoziție se terminase.
Acestea au fost umplute cu pământ și cultivate cu mazăre, fasole, cartofi, flori și ierburi aromate.
Primele roade din grădină
De la monocultura de gazon la primele roade obținute în grădina noastră.
Am rezolvat și problema inundațiilor
La sfârșitul verii și începutul toamnei anului 2017 am adresat și problema inundațiilor în grădină. A fost prima etapă dintr-un șir mai lung de lucrări.
Am înlocuit toate pavelele din jurul casei cu piatra de râu. Am început cu partea de nord a grădinii, unde a fost amenajat primul strat înălțat și prim ghildă.
Am continuat apoi cu grădina mare, unde pe lângă înlocuirea pavelelor, am direcționat apa de pe acoperișul de sud într-un mic drenaj în mijlocul grădinii.
Acesta a devenit ulterior un iaz „ascuns” („stelth pond”) conectat la circuitul închis de captare și infiltrare a apei de ploaie și de curățare a apei menajere.
Bineînțeles, am mai construit și niște mici straturi înălțate, iar pe altele le-am îmbunătățit, conectat sau extins.
Ce pot face câteva luni de muncă
Grădina la sfârșitul anului 2017
2018
Anul 2018
Anul 2018 a adus și elementele perene în ecosistemul creat. Pe acestea le-am gândit și selectat pornind de la cele 7 nivele ale unei păduri comestibile.
Meri, caiși, cireși, kaki și piersici și-au ocupat locurile în straturile înălțate, pentru a forma coronamentul, cel mai înalt strat din cele 7 ale unei păduri comestibile.
Coacăzi albi, coacăzi roșii și coacăzi negrii, aronia, agrișe, ioșta, salvie, au completat nivelul tufișurilor.
Diferite soiuri de Kiwi, viță de vie și akebia quinata, precum wisteria și caprifoiul au ocupat locul vițelor cățărătoare. Pentru ele am creat pergole și am folosit gardul nou montat, zidul de sud al casei și terasa de la etaj pentru a folosi spațiul disponibil și pe verticală.
O varietate mare de flori, plante aromate, ierburi medicinale au ocupat nivelul plantelor erbacee.
2019
Anul 2019
În anul 2019 am continuat lucrările de implementare a Designului de Permacultură.
În straturile înălțate au ajuns și turnurile de râme pentru compostare in situ.
Cea mai mare lucrare a fost cea de creare iazului „ascuns” și a șanțurilor de drenaj dintre straturile înălțate.
Se numește iaz „ascuns” (stelth pond) deoarece este umplut cu pietre și bolovani mari. Apa se adună în el, însă nu există riscul pentru un copil sau un animal de companie să cadă în apă. Adâncimea maximă a iazului este de 1.5 m. Pentru a amplifica „the edge effect” am creat un contur în forma simbolului infinit.
Apa care se colectează pe latura de sud a acoperișului ajunge mai întâi în acest iaz,iar apoi, prin supraplin este direcționată către tubulatura de dispersie din șanțurile săpate întrestraturi.
Tot la această tubulatură este conectat și supraplinul stației de tratare a apei menajere, stație ce folosește mico-organisme vii.
Șanțurile au fost săpate la 80 de cm adâncime, iar apoi au fost umplute cu tocătură de lemn, pentru a favoriza dezvoltarea fungilor în sol, aceștia fiind cei mai buni companioni ai elementele perene.
Viață, diversitate, abundență și culoare
prima discuție e gratuită
Spune-mi despre locul tău
Lasă-mi datele tale și te contactez pentru a stabili data discuției.