Acum că am înțeles mai bine ce sunt afidele, care sunt mecanismele pe care acestea le pun în mișcare pentru a se apăra, cum se înmulțesc, haideți să descoperim cauzele pentru care acestea apar în ecosistemele cultivate, urmând ca în următoarea parte să aflăm ce putem face pentru a ne proteja grădinile de aceste insecte.
DE CE apar afidele în grădinile noastre?
Stefan Sobkowiak, fondatorul The Permaculture Orchard, este unul dintre puținii oameni care a oferit o explicație reală cu privire la motivul apariției afidelor. Această explicație a venit în urma anilor de practică și observare în domeniul Permaculturii, în special în creșterea și dezvoltarea unei livezi pe principiile Permaculturii. Astfel Stefan explică într-una din prezentările sale faptul că adevărata cauză a apariției afidelor este excesul de azot din sol.
Îl puteți urmări în videoclipul de la finalul acestei părți explicând cauzele apariției afidelor.
În momentul în care am urmărit clipul lui Stefan am avut câteva momente de tipul „Ahaaa!”. În primul rând am înțeles de ce în propria mea grădină afidele apăreau doar în anumite locuri, la anumite plante. Iar explicația consta în vizitele pe care pisicile vecinilor le făceau în grădina mea pentru a își face nevoile. Și vecinii noștri nu aveau decât vreo 7-8 pisici, la care se mai adăugau și cele fără stăpân care ne vizitau și ele grădina. Și cum pisicile își făceau nevoile cam în aceleași locuri, prin excrementele lor în zonele respective creau exces de azot în sol. Iar plantele care se aflau în acele spații erau invadate în fiecare primăvară de afide.
Căci, așa cum am mai scris și în alte articole și reiterez și în acesta, adevăratele cauze ale bolilor și dăunătorilor pornesc întotdeauna din sol. Iată, deci, că nici afidele nu fac excepție de la această regulă.
Și dacă unii dintre voi se vor întreba cum de azotul, care este unul dintre macro-elementele de care plantele au nevoie, poate determina apariția unor dăunători, atunci este nevoie să știți faptul că orice exces într-un ecosistem, chiar și al unor elemente pozitive, va crea dezechilibre și probleme în ecosistemul respectiv.
Gândiți-vă în felul următor, ca o paralelă simplă la excesul azotului în sol. Un pahar de vin este chiar recomandat din când în când, două, trei pahare deja ne amețesc, o sticlă ne îmbată, pe când 5 sticle pot aduce un om în comă alcoolică și îl pot chiar omorî. Așadar vinul în sine nu este rău, însă cantitatea în care el este consumat este cea care determină tipul de efecte pe care vinul le are. La fel este și în cazul azotului. Și, așa cum scriam și în articolul despre Solul Viu, singurele care pot să știe cu adevărat de ce elemente au nevoie și în ce cantități sunt plantele însele.
O altă revelație pe care am avut-o urmărind materialul lui Stefan a fost legată de motivul pentru care foarte mulți oameni întâlnesc în grădinile lor afide deși nu folosesc fertilizatori sintetici (căci atunci când aceștia sunt folosiți este clar că șansele să se creeze un exces de azot în sol sunt foarte mari). Am realizat astfel că motivul pentru care, foarte adesea apare exces de azot în sol, este faptul că oamenii utilizează gunoiul de grajd.
Gunoiul de grajd, fertilizatorii sintetici și afidele
Odată cu parcurgerea cursului de formare în Biologia solului, predat de Pr. Dr. Elaine Ingham am ajuns la concluzia că utilizarea gunoiului de grajd, fie el și învechit și, cu atât mai puțin a celui proaspăt, în culturi nu este un obicei sănătos și benefic culturilor. Da știu, foarte mulți oameni urmează această practică, însă simplul fapt că ea este larg răspândită nu o face în niciun fel benefică. Mai mult, Gunoiul de grajd ar trebui întotdeauna compostat înainte de a fi utilizat la culturi, fie ca vorbim de o compostare termică, sau de vermicompostare.
De ce? În primul rând, pentru că el poate conține mulți agenți patogeni, agenți pe care temperatura ridicată din compostarea cu degajare de temperatură, sau micro-organismele din tractul digestiv al râmelor îi distrug și, în al doilea rând, pentru că el este mult prea bogat în azot și destabilizează raporturile dintre nutrienții din sol. Ori, așa cum spuneam și în prima parte, plantele au nevoie de o serie întreagă de elemente de la macro-nutrienți (azot, fosfor, potasiu), la oligoelemente (arsenic, bor, crom, cobalt, cupru, fluor, iod, fier, magneziu, mangan, molibden, nichel, seleniu, zinc, etc.).
Așadar, utilizarea gunoiului de grajd în cultivarea plantelor va crea, mai ales când este adus an de an, dezechilibre la nivelul solului, ceea ce se va reflecta în starea de sănătate a plantelor cultivate. Și cum gunoiul de grajd aduce prea mult azot în sol, iar afidele apar acolo unde exista un exces de azot, iată de ce în foarte multe grădini vom întâlni afide.
Tot aici vreau să mai subliniez un aspect legat de utilizarea fertilizatorilor de sinteză, chimici. Excesul de azot în sol creat de utilizarea fertilizatorilor sintetici are un efect pe care cu ochiul liber nu îl putem detecta și care, mai mult, este chiar unul înșelător. Oamenii cultivă folosind acești fertilizatori și observă că plantele cresc, se fac chiar mari, par „frumoase”. Însă ceea ce nu se vede este faptul că acele plante sunt, în realitate, „obeze”. Fertilizatorii sintetici sunt, în fapt, săruri. Aceste săruri, pe lângă faptul că se leagă de moleculele de apă și seacă practic solurile și reduc cantitatea de apă disponibilă plantelor, sporind nevoia de irigare, sunt solubile și se amestecă în apa pe care plantele o „beau”.
Astfel, deși plantele sunt inteligente și știu exact ce și câtă „mâncare” să consume, atunci când vine vorba de a își potoli setea nu au nicio altă alternativă decât să bea apa „îmbogățită” cu azot. Astfel ele vor „mânca” și atunci când nu le este foame sau când nu au nevoie de respectivul macro-element. Acest lucru va determina un stres la nivelul întregii plante și, așa cum puteți citi și în seria de articole Bolile și dăunătorii, planta va emana în mediul înconjurător hormoni de stres. Ori tocmai acești hormoni de stres sunt semnalele după care se ghidează bolile și dăunătorii, adică mecanismele de curățare a plantelor bolnave pe care Natura le folosește.
Continuă către următoarea parte a acestei serii pentru a afla ce putem face pentru a preveni apariția afidelor și, în general a dăunătorilor, în ecosistemele noastre cultivate.
Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.
Înscrie-te la newsletter
Primești articole noi și noutăți despre permacultură. Îți trimitem doar informații utile.
După înscriere vei primi un email de confirmare. Dacă nu îl găsești în Inbox, verifică și folderul Spam sau Promotions.
Te poți dezabona oricând. Vezi Politica de confidențialitate.
