Cele 3 principii etice ale Permaculturii

„The Prime Directive of Permaculture – The only ethical decision is to take responsibility for our own existence and that of our children. Make it now.” Bill Mollison – Permaculture: A Designer’s Manual

Principiile etice sunt esența Permaculturii. Etica este cea care ne determină comportamentele.

Dacă ne uităm la comunitățile tradiționale, vom observa că ele se bazează pe principii etice, fiind ancorate în comportamente etice. Comunitățile arhaice de vânători-culegători aveau un respect deosebit pentru animalele pe care le vânau, înțelegând conexiunile complexe existente între toate elementele unui ecosistem, din care ei înșiși erau parte integrantă. Vânau doar atât cât le era necesar pentru a își asigura subzistența, într-un mod etic și regenerativ.

În mod asemănător și comunitățile arhaice de horticultori acționau într-o anumită etică, astfel încât să îmbunătățească ecosistemele naturale, ecosisteme care le furnizau cele necesare existenței și desfășurării vieții în condiții abundente.

Studiind aceste comunități tradiționale, fondatorii Permaculturii, Bill Mollison și David Holmgren, au observat că acestea au la bază un număr de până la 18 principii etice, pe care le-au incluse în cele 3 MARI ETICI ale Permaculturii, anume:

Grija față de Pământ – Tot ce trăiește pe acest Pământ are o valoare intrinsecă proprie. Posibilitatea fiecărei forme de viață de a exista și de a se multiplica.

Grija față de Oameni – Suntem cu toții interconectați. Posibilitatea ca oamenii să acceseze acele resurse necesare existenței.

Grija față de Viitor – Asigurarea unor resurse și oportunități îmbunătățite pentru toate formele de viață care vor urma pe acest Pământ.

Toate aceste trei principii colaborează și sunt profund interconectate.

„It has become evident that unity in people comes from a common adherence to a set of ethical principles, each of us perhaps going our own way, at our own pace, and within the limits of our resources, yet all leading to the same goals, which in our case is that of a living, complex, and sustainable earth.” Bill Mollison – Permaculture: A Designer’s Manual

Grija față de Pământ

Intrinsecă aici este o etică față de tot ce reprezintă viață și recunoașterea faptului că tot ce trăiește pe acest Pământ are o valoare proprie înnăscută. Aceasta este prima deviză pe care trebuie să ne-o însușim în ceea ce privește principiile etice.

Ce înseamnă asta pentru noi? Înseamnă să corectăm dezechilibrele la nivelul oceanelor, să nu mai producem deșeuri și să creăm sisteme cu circuit închis, să susținem reglarea dezechilibrelor de mediu determinate de poluarea excesivă, de degradarea solurilor, de tăierea pădurilor, să ne producem o parte din energie, să creăm sol fertil și să regenerăm bazinele hidrologice, să reîmpădurim zonele afectate de supraexploatările agro-industriale, să ne cultivăm hrană.

Oamenii sunt ființe care gândesc, cu amintiri de lungă durată, cu înregistrări orale și scrise și cu abilitatea de a investiga trecutul îndepărtat prin aplicarea unei varietăți de tehnici, de la dendrocronologie la arheologie, la analiza polenului și până la științele geologice. Este prin urmare evident faptul că, în lumea naturală, comportamente pe care le-am considerat potrivite la un anumit moment în timp se pot dovedi a fi dăunătoare societății noastre pe termen lung (ex. efectele controlului dăunătorilor prin biocide asupra solurilor și apei).

Astfel, suntem îndrumați de informații, observații și atente investigații să temperăm, abandonăm, sau interzicem anumite comportamente sau substanțe care, pe termen lung, amenință propria noastră supraviețuire.

În acest sens avem în vedere aderarea la regulile etice ale utilizării:

1. REGULA UTILIZĂRII DE NEVOIE – aceea de a lăsa orice sistem natural neatins până în momentul în care, din strictă necesitate, suntem forțați să îl utilizăm.

2. REGULILIE UTILIZĂRII ADECVATE – în momentul în care am identificat nevoia de a utiliza anumite resurse naturale, print tot ceea ce facem să avem grijă să:

o reducem cantitatea de deșeuri rezultate, deci poluarea;

o contabilizăm atent energia utilizată și rezultată; și să

o facem o evaluare a efectelor negative și bio-sociale, pe termen lung, asupra societății și să acționăm în așa fel încât să le amortizăm sau să le eliminăm.

Luarea în considerare a acestor reguli de utilizare de nevoie și de utilizare adecvată ne poate conduce, pas cu pas, la realizarea interconexiunii noastre cu Natura, la realizarea faptului că depindem de buna sănătate a tuturor ecosistemelor pentru propria noastră supraviețuire. Astfel, extindem ideea auto-motivantă a supraviețuirii speciei umane prin includerea ideii de „supraviețuire a sistemelor naturale”, fiind capabili să vedem, spre exemplu, că atunci când sunt pierdute specii de plante sau animale, datorită acțiunilor noastre, sunt pierdute multe oportunități de supraviețuire. Destinele noastre sunt interconectate.

Acest proces, sau unul asemănător cu el, este comun oricărui grup de oameni care evoluează și își dezvoltă o etică generală privind grija pentru Pământ.

Grija față de Oameni

Presupune înțelegerea faptului că toți suntem conectați și că trebuie să avem grijă unii față de ceilalți, familie, prieteni, cunoscuți sau necunoscuți și că trebuie să ne asigurăm nevoile în moduri care sunt benefice atât nouă cât și Pământului pe care locuim, acest principiu etic fiind strâns legată de primul principiu etic, anume Grija față de Pământ.

Astfel, după ce am dezvoltat etica privind Grija față de Pământ, prin evaluarea celor mai bune tehnici de supraviețuire, ne îndreptăm apoi atenția către relațiile cu cei din jurul nostru.

Vorbim aici de atenția pe care o acordăm drepturilor omului, despre un grad ridicat de acoperire a nevoilor de bază – apă, hrană, adăpost, pentru toți oamenii, despre o educație relevantă a tinerelor generații și a generațiilor viitoare, despre accesul oamenilor la un sistem de sănătate de încredere, despre compasiune, ascultare și empatie, despre formarea și încurajarea comunităților, despre echilibru între viața personală și viață profesională, despre a trăi cu pasiune și a ne folosi abilitățile și talentele pentru a fi de folos ecosistemelor din care facem parte.

Aici, observăm o regulă generală a naturii: anume aceea că speciile care cooperează și asocierile de specii care se susțin reciproc (cum ar fi micoriza pe rădăcinile copacilor) creează comunități sănătoase și puternice.

Astfel de lecții ne conduc către decizia logică de a coopera și de a ne asuma roluri de susținere și suport în cadrul societății, de a ocroti o interdependență ce valorifică contribuția individuală, mai degrabă decât forme de opoziție sau competiție.

Deși inițial putem să vedem cum ajutarea familiei sau a prietenilor ne ajută în propria noastră supraviețuire, avem posibilitatea de a evolua către o etică matură, care să vadă întreaga umanitate ca pe o familie și toate formele de viață ca pe niște aliați. Astfel, putem extinde Grija față de Oameni la Grija față de Specii, deoarece toate formele de viață au o origine comună. Toate sunt „familia noastră”.

Aceste aspecte fac ca Permacultura să fie diferită de alte mișcări de conservare a mediului, deoarece aceasta nu vorbește doar despre Pământ, incluzând în principiile sale etice omul și comunitățile pe care oamenii le formează.

Grija față de Viitor

Acest principiu a comportat de-a lungul timpului mai multe forme, fiind inițial definit de către Bill Mollison ca „Stabilirea unor limite pentru populație și consum” („Setting limits to population and consumption”). Pentru că foarte multă lume a reacționat reticent la ideea de limite, acest principiu a fost apoi redefinit ca și „Returnarea surplusului”(„Return of surplus”) către Oameni și Pământ, iar apoi ca și „Distribuirea Echitabilă” („Fair Share”), cum îl regăsim spre exemplu în cursurile actuale ale lui David Holmgren sau Geoff Lawton.

Însă forma propusă de Matt Powers, profesor și Designer de Permacultură, anume „Grija față de Viitor” pentru mine este cea mai potrivită formă de a exprima acest principiu etic.

Grija față de Viitor implică atât economisirea, redistribuirea, donarea, conservarea, stabilirea unor limite pentru consum și reducerea acestuia, cât și returnarea capitalului natural și al celui creat de om pentru a proteja sistemele socio-economice și naturale în evoluția lor spre viitor. În acest sens, un exemplu elocvent este transformarea materiei organice rezultată în urma cultivării hranei în compost și folosirea lui în zonele de cultivare, returnând astfel surplus creat către sistemul care l-a produs și ajutând acel sistem să se regenereze și să producă în continuare în viitor.

Toți oamenii, trecuți, prezenți și viitori, s-au bazat, se bazează și se vor baza pe Pământ. Este prin urmare de o importanță critică ca resursele și oportunitățile de care vor avea parte toate formele de viață, nu doar oamenii, care vor urma să existe pe acest Pământ să fie protejate și îmbunătățite de către formele de viață care există în prezent.

Oamenii sunt singurii care trebuie să reînvețe să facă acest lucru, deoarece Natura este un exemplu perfect de regenerare și asigurare a viitorului.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.