Faceți cunoștință cu afidele – Partea a treia

Așadar, ce putem face pentru a preveni apariția sau dezvoltarea excesivă a afidelor în culturile noastre? Care sunt strategiile și tehnicile pe care le putem implementa și ce ar trebui să urmărim prin utilizarea lor?

Menționez că recomandările ce urmează se aplică nu doar afidelor, ci în general pentru crearea unor ecosisteme cultivate rezistente, auto-sustenabile, abundente și sănătoase.

Nu există o singură soluție pe care să o adoptăm pentru a ne proteja culturile de afide sau, în general de boli și dăunători. Răspunsul este unul complex și pornește, bineînțeles, de la sol.

Astfel, primul lucru pe care îl avem de făcut este să îmbunătățim calitatea solului în care culturile noastre se dezvoltă. Pentru a ne putea face o imagine de ansamblu este nevoie să utilizăm intensiv unul dintre cele mai importante instrumente ale Permaculturii, anume OBSERVAREA.

Vă puteți adresa următoarele întrebări:

o Cum arată solul în care se dezvoltă culturile mele?

Este solul acoperit cu materie vegetală, sau este solul descoperit? Am explicat în seria Solul viu de ce un sol descoperit este ca o rană pe corpul unui om.

o Ce plante cresc în jurul culturilor mele?

Pe aceste plante oamenii le numesc generic „buruieni”, însă așa cum puteți citi în seria de articole Buruienile, aceste plante sunt, în realitate, niște mesageri foarte importanți, care ne comunică detalii referitoare la starea solurilor noastre.

o Am folosit fertilizatori sintetici, gunoi de grajd, exista animale care au acces în zonele cultivate și care prin dejecțiile lor pot să creeze un exces de azot în sol?

o Ce insecte sunt atrase de culturile mele și ce mesaje transmit ele? Există insecte benefice? Sunt aceste insecte răspândite la nivelul întregii culturi sau sunt localizate în anumite zone? De ce, ce se întâmplă în acele zone diferit de restul culturii, sau ce se întâmplă la nivelul întregii culturi?

Odată ce începem să înțelegem imaginea de ansamblu, începem să vedem și care sunt punctele în care este nevoie să intervenim pentru a susține ecosistemul cultivat în evoluția lui spre echilibru.

Întrebările precum „Cu ce să stropesc?”, „Cum să scap de ele?” reflectă o atitudine orientată spre rezolvarea simptomelor pe termen scurt și nu a cauzei reale cu rezultate pe termen lung.

Astfel, putem să utilizăm diferite strategii și tehnici, luând în considerare contextul specific în care ne aflăm.

STRATEGIE – ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII și CANTITĂȚII SOLULUI

o MULCIREA – Care ar fi cel mai potrivit material pentru a ține pământul acoperit în culturile mele?

Fie că vorbim de mulcire cu paie, fân, frunze și alte tipuri de materie vegetală verde, adică acea materie vegetală în care raportul dintre carbon și azot este unul mai mic, de până la 55-60:1, sau cu tocătură de lemn, crengi rupte, crenguțe mărunțite, talaș, adică materie vegetală maro, acea materie vegetală în care raportul din carbon și azot este unul mare, de până la 500:1, solul nu trebuie să fie descoperit.

Acoperirea solului ajută la menținerea temperaturii la nivelul solului în intervale mai potrivite culturilor, iarna ținând de cald și vara protejând de arșiță, previne evaporarea apei din stratul superior, previne compactarea solului în timpul ploilor, previne eroziunea și spălarea straturilor fertile superioare, oferă hrană micro-organismelor din sol și previne germinarea și răspândirea plantelor nedorite într-o proporție considerabilă.

Aveți în vedere faptul că tipul de cultură determină tipul de mulci pe care îl folosim, un sol mai alcalin (adică mai bogat în bacterii, mulcit cu materie verde) fiind potrivit culturilor anuale, în timp ce un sol mai acid (adică mai bogat în fungi, mulcit cu materie maro) este mai potrivit culturilor perene.

o Utilizarea compostului sau a vermicompostului

Utilizarea compostului și a vermicompostului are ca scop principal creșterea biodiversității micro-organismelor din solul ecosistemului cultivat.

Multă lume consideră compostul sau vermicompostul ca fiind un „îngrășământ” și îl asemuiesc cu îngrășămintele sintetice sau cu gunoiul de grajd, însă realitatea este cu totul alta.

Compostul sau vermicompostul nu sunt îngrășăminte, deoarece ele nu conțin elemente nutritive pe care plantele să le consume în mod direct. Compostul și vermicompostul reprezintă medii vii, bogate în micro-organisme benefice ce oferă plantelor companionii de care acestea au nevoie pentru a interacționa și a își obține, prin schimburile pe care le inițiază, elementele nutritive de care ele au nevoie, în forma organică care le este potrivită. În seria de articole Solul viu am explicat mult mai în detaliu aceste interacțiuni.

o Utilizarea ceaiurilor și extractelor aerobe de compost și vermicompost

Este foarte puțin cunoscut faptul că plantele interacționează și creează relații simbiotice cu micro-organismele nu doar în sol, la nivelul rădăcinilor, ci la nivelul întregii plante. O plantă sănătoasă este complet acoperită de micro-organisme la nivelurile superioare, încât privind la microscop o frunză a unei astfel de plante nu vom putea vedea țesuturile plantei de multitudinea de micro-organisme ce au colonizat-o.

Fiind „îmbrăcată” într-un asemenea fel planta va fi protejată de boli deoarece acestea nu vor găsi efectiv spațiile fizice de care să se lipească și unde să germineze sau să se înmulțească. Implicit, o plantă sănătoasă nu va emana acei hormoni de stres care să atragă dăunătorii și, astfel, va trece neobservată pe radarul dăunătorilor.

De aceea utilizarea ceaiurilor și extractelor aerobe de compost este foarte benefică pentru aplicări foliare.

o Utilizarea culturilor verzi

Culturile verzi, asemenea mulcirii reprezintă o tehnică de menținere a solului acoperit. În plus, acestea mențin active micro-organismele din sol, fiind o tehnică mult mai potrivită sezoanelor reci, sau culturilor pe suprafețe mai extinse. În plus, în funcție de tipurile de culturi verzi utilizate se poate crește, spre exemplu, cantitatea de azot din sol, prin utilizarea culturilor vezi din familia leguminoaselor.

o „No till gardening” – Grădini fără sapă

Tehnica „No till” sau „fără sapă” are ca scop principal menținerea într-o stare optimă a ecosistemului subteran de mico-organisme. Atunci când pământul este perturbat în mod regulat, fie prin utilizarea sapei, prin discuire, prin arat, ecosistemele subterane sunt constant perturbate și capacitatea lor de a evolua spre stadii mai avansate și mai complexe este constant împiedicată.

Perturbarea solului prin aceste mecanisme afectează majoritar rețelele de fungi și macro-agregatele pe care doar aceștia le pot crea. Bacteriile contribuie la creare micro-agregatelor, micro-agregate pe care apoi fungii la duc la nivelul următor, creând macro-agregatele. Ori miceliul ce se dezvoltă în pământ este foarte fragil și prin urmare perturbările precum săpatul, discuitul, aratul au o capacitate extrem de mare de a îl distruge.

De asemenea, săpatul, discuitul, aratul contribuie la oxidarea materiei organice din sol, contribuind la pierderea fertilității solului. De asemenea, aceste practici contribuie substanțial la eroziunea solului, pierderea stratului fertil superior și la compactarea în adâncime a solurilor, ceea ce creează medii anaerobe ce favorizează dezvoltarea și răspândirea bolilor și dăunătorilor.

STRATEGIE – Creșterea capacității de retenție a apei în sol sau drenarea/înălțarea zonelor cu exces de umiditate

Lucrări de transformare a reliefului, precum terasările, key-line design, swale-urile pentru oprirea, încetinirea și răspândirea fluxurilor naturale de apă ce se regăsesc în ecosistemul nostru, drenaje sau înălțări pentru zonele cu exces de apă, etc., toate acestea se pot realiza de la scară mică până la scări foarte mari, pe suprafețe extinse de pământ.

STRATEGIE – Creșterea biodiversității

o Creșterea biodiversității florei – Utilizarea ghildelor și plantarea în companie

Pentru culturile perene se vor crea ghilde, în timp ce atunci când vorbim de culturile anuale ne vom îndrepta spre plantarea în companie. Utilizarea ghildelor și a plantării în companie urmărește creșterea biodiversității mediului cultivat, cu scopul de a crește funcțiile îndeplinite în cadrul respectivului ecosistem.

Astfel, trebuie să reținem că în orice ecosistem cultivat va trebui să combinăm elementele în așa fel încât fiecare element să îndeplinească mai mult de o singură funcție și fiecare funcție să fie asigurată de cel puțin două elemente, pentru ca în cazul în care un element nu mai funcționează acea funcție să poată fi îndeplinită mai departe de către alte elemente. Iată și exemple de funcții pe care putem urmări să le aducem în ecosistemul nostru cultivat prin elementele selectate:

• Atragerea insectelor benefice;
• Respingerea insectelor și organismelor dăunătoare;
• Asigurarea protecției la vânt, soare, ploaie;
• Menținerea umidității în sol;
• Creșterea temperaturii în sezoanele reci și scăderea temperaturii în sezonul cald;
• Fertilizarea;
• Retenția apei;
• Decompactarea sau stabilizarea solului.

În cazul creări unei ghilde pentru plante perene, este ideal să creăm nișe în timp și spațiu, respectiv să utilizăm spațiului atât pe orizontală, cât și pe verticală și să corelăm specii cu cicluri de viață succesive, pornind da la nivelul subsolului și până la coroanele copacilor.

În cazul plantării în companie urmărim să grupăm plantele care se susțin reciproc, care utilizează diferite nivele și nișe ale ecosistemului, care se pot susține în respingerea dăunătorilor și atragerea insectelor benefice.

Creșterea biodiversității și evitarea monoculturilor este o strategie de combatere a bolilor și dăunătorilor inclusiv pentru că aceștia vor avea o sarcină mult mai grea în a găsi elementele țintă în multitudinea de elemente ce formează acel ecosistem cultivat, spre deosebire de monoculturi unde migrarea de la o plantă la alta se face cu minim de efort.

o Creșterea biodiversității faunei

Creșterea biodiversității florei va conduce la o creștere a biodiversității faunei în ecosistemele noastre, fiind create mai multe nișe și spații în care diferite specii să crească și să se dezvolte.

Este ideal să creăm în grădinile noastre spații în care insectele benefice să poată ierna, astfel încât la venirea primăverii ele să fie la locul de muncă deja, gata de acțiune. Selectarea plantelor în așa fel încât să atragem insecte benefice este un aspect cheie.

Găsiți pe internet mai multe informații despre ce insectă preferă ce plante pentru a ști ce anume trebuie sa aduceți în ecosistemele voastre. Din observațiile mele, în grădina pe care am amenajat-o folosind designul de Permacultură gărgărițele au preferat mereu plante nepretențioase precum urzica, coada șoricelului, mătrăguna, morcovul sălbatic, caprifoiul, salvia, în timp ce afidele au preferat mai mult „buruienile” și mai puțin plantele cultivate de la care urmăream obținerea unei recolte. Prin urmare am lăsat o proporție considerabilă de plante ce s-au stabilit singure în ecosistem, tocmai pentru că dăunătorii arătau că le preferă.

Creșterea diversității florei se va reflecta în creșterea diversității faunei de la macro la micro. Astfel, cu cât ecosistemul nostru este mai bogat în diferite specii de plante și micro-organismele din sol vor deveni mai diversificate, ceea ce contribuie la creșterea calității solului.

În încheierea acestei serii de articole vreau să vă povestesc despre experiența personală cu afidele, în mică grădină sub-urbană de lângă București, pe care am amenajat-o în baza unui design de Permacultură ce îngloba toate aspectele mai sus menționate.

Grădina, deși mică, de doar aproximativ 115 mp, din care 90% spațiu cultivat, am populat-o cu o mare diversitate de plante, de la flori, la ierburi aromate, la plante medicinale, la tufe, arbuști, pomi, vițe, specii suport.

În al doilea an de evoluție a ecosistemului am observat la unul din meri afide și într-un moment de „slăbiciune” am căutat soluții naturale pentru combaterea lor. Am găsit o soluție naturală, de-a dreptul comestibilă, de a omorî afidele și am aplicat-o. Soluția a funcționat și în câteva zile afidele erau negre și uscate, însă apoi au apărut gărgărițele care, spre mare mea tristețe și lecție, nu mai aveau ce mânca.

În următorul an, datorită pisicilor despre care am menționat în părțile precedente o tufă mare și frumoasă de salvie s-a umplut efectiv de afide. Erau atât de multe încât nu se mai vedea țesutul plantei. Prima reacție a fost de tipul „Ce să fac? Cu ce să dau?”, după care m-am oprit, am respirat și m-am uitat de jur împrejurul meu. Am văzut toată bogăția de plante, atât cultivate, cât și crescute singure de la Mama Natură voință și am ales în acel moment să nu fac nimic, să am răbdare și încredere în strategiile pe care le-am integrat în realizarea ecosistemului. Și bine am făcut pentru că în nici 3 zile salvia era curată și multe larve de gărgăriță patrulau pe ea. Grădina mea a fost plină, plină atât de multe larve de gărgărițe cât și de gărgărițe mature și multe alte insecte benefice.

Căci deși vecinii ce ne împrejmuiau curtea foloseau chimicale, designul de Permacultură gândit și implementat a creat o oază pentru toate aceste viețuitoare atât de folositoare și de ajutor nouă.

Răbdarea și alegerea de a lăsa mecanismele proprii ecosistemului să se activeze și să se pună în funcțiune a fost pe deplin răsplătită, căci, așa cum spuneam, nu există rezolvări reale imediate, iar Natura are nevoie de timp pentru a dezvolta și pune aceste mecanisme de autoprotecție în funcțiune. Iar noi, prin designul de Permacultură putem susține aceste mecanisme și reduce, într-o oarecare măsură, timpul necesar pentru ca acestea să se stabilizeze și să ajungă la maturitate.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.