Melcii & Limacșii – Partea a doua

Și dacă în prima parte a acestui articol am căutat să aduc mai multă lumină cu privire la rolul și funcțiile melcilor și limacșilor în ecosistemele naturale, vă invit să citiți în cele ce urmează care sunt strategiile pe care le puteți pune în aplicare în ecosistemele voastre cultivate.

Ca întotdeauna, nu veți găsi soluții „minune” rapide, căci ceea ce îmi doresc să transmit prin intermediul tuturor materialelor pe care le creez pentru voi sunt informații care să vă susțină să transformați modul în care priviți lumea naturală din jurul vostru, iar odată cu această transformare să creați ecosisteme cultivate echilibrate, reziliente, auto-sustenabile. Iar pentru acest lucru nu există soluții rapide.

Echilibru vs. dezechilibru

Așadar, într-un ecosistem natural echilibrat, în care procesele și mecanismele naturale își urmează cursul firesc, NU va exista o problemă cu melcii și limacșii. Aceștia își vor îndeplinii funcțiile ce le-au fost atribuite de Natură, de a descompune materia organică, de a limita răspândirea exagerată a unei singure specii de plante, cât și aceea de a fi la rândul lor hrană pentru foarte multe alte viețuitoare.

Ei nu vor face ravagii în aceste ecosisteme ci vor contribui la sustenabilitatea și auto-perpetuarea respectivelor ecosisteme.

Și atunci de ce în ecosistemele noastre cultivate melcii și limacșii ajung să fie atât de problematici?

Răspunsul pe scurt este acela ca oamenii creează ecosisteme cultivate dezechilibrate, în care Natura este forțată să intervină prin mecanismele sale pentru restabilirea echilibrului.

Cu alte cuvinte, lipsa biodiversității, pe de o parte, va limita foarte mult opțiunile de hrană pe care le au la dispoziție, punându-le în față sistemele deșertice de monoculturi în care există doar plantele de la care oamenii vor să obțină rod, iar pe de altă parte aceștia nu au pentru cine să fie hrană, prădătorii naturali ai acestora, ce se regăsesc în mod firesc în ecosistemele naturale, lipsind aproape cu desăvârșire.

Iar prădătorii melcilor și limacșilor sunt foarte numeroși, în lanțul trofic ei constituind-se în hrană pentru o varietate de viețuitoare. De la amfibieni, la reptile, la păsări, la insecte, la mamifere și paraziți (de ex. nematode sau viespi), o grămadă de viețuitoare vertebrate și nevertebrate includ în meniul lor aceste două moluște.

Printre prădătorii naturali ai melcilor și limacșilor regăsim nevertebrate, cum ar fi acarienii paraziți, nematodele și muștele, larve de gândaci, gândaci și milipede, dar și alți melci. Gândacii din tribul Cychrini au corpuri specializate pentru a prăda melcii de uscat. Licuricii sunt o insectă bine-cunoscută ale cărei larve consumă melci.

În categoria prădătorilor vertebrați regăsim reptile precum salamandrele și țestoasele, mamifere precum aricii, bursucii, șoarecii și alte mamifere mici, dar și păsări, în special vânătorii de pământ, cum ar fi sturzii, mierlele, potârnichile, rațele și curcanul.

Ce avem de făcut?

Așadar, care este calea pe care o putem aborda atunci când ne confruntăm cu un exces de melci și limacși?

Știți cum spune o vorbă populară „Atunci când ești la fundul gropii, oprește-te din săpat!”

În primul rând, cea mai importantă schimbare pe care o avem de făcut este gândirea cu care facem lucrurile în ecosistemele noastre cultivate. Fără schimbarea gândirii, fără o minte nouă, nimic nu se va schimba.

Cât timp oamenii rămân prinși în aceeași paradigmă de „Cum să scap mai repede de …?”, adică vor soluții rapide (capcane, prafuri, sau cocktail-uri) fără înțelegerea cauzelor reale ale problemelor cu care se confruntă, ei vor rămâne prinși și în cercul vicios al mecanismelor naturale de auto-reglare, fie că vorbim de melci, limacși, afide, gândaci de Colorado sau orice alte „probleme” pe care oamenii le întâmpină.

Astfel, o primă strategie pe care o putem pune în aplicare este acea din a ne opri din a distruge și să începem să creștem biodiversitatea florei din ecosistemele noastre cultivate.

Astfel, putem include în ecosistemele noastre cultivate plante de sacrificiu (melcii preferă, spre exemplu, plantele bogate în calciu), plante suport, flori de tot felul, plante medicinale, în așa fel încât sistemele de monoculturi să rămână doar o amintire a unor trecuturi îndepărtate.

Știu că poate părea dificil de imaginat o grădină în care totul este amestecat, în care nu există rânduri și linii drepte, însă amintiți-vă că Natura nu lucrează în linii drepte.

O a doua strategie, este aceea de a crește biodiversitatea faunei, acționând în sensul atragerii și încurajării prezenței prădătorilor naturali ai acestora, prin crearea de habitate specifice.

În ziua de astăzi este atât de la îndemână să găsim informații despre orice subiecte ne interesează, așa că suntem doar la câteva click-uri distanță de a afla care sunt habitatele pe care prădătorii naturali ai melcilor și limacșilor le preferă.

Câteva grămezi de pietre vor atrage reptile și amfibieni, un iaz mic pentru fauna sălbatică („wildlife pond”) va atrage păsări,amfibieni și reptile, grămezi de lemne pot atrage arici și alte mamifere mici, hoteluri de insecte pot atrage viespi parazite sau alți gândaci consumatori de melci și limacși. Putem inocula grădinile noastre cu nematode benefice (Phasmarhabditis Hermaphrodita) care se hrănesc melci și limacși.

Cu alte cuvinte, ceea ce avem de făcut pe termen lung nu este să căutăm să eliminăm melcii și limacșii din ecosistemele noastre cultivate, ci să căutăm să creăm ecosisteme cât mai diverse, în care elementele să se echilibreze în mod naturale unele pe celelalte.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.