Melcii & Limacșii – Prima parte

Din seria articolelor dedicate înțelegerii mai profunde a elementelor pe care le regăsim atât în ecosistemele naturale, cât mai ales în ecosistemele noastre cultivate și pe care foarte mulți oameni le consideră a fi elemente „negative”, voi aborda în cele ce urmează subiectul limacșilor și al melcilor.

Un subiect sensibil, dat fiind faptul că aceste două moluște sunt cel mai adesea foarte disprețuite de grădinari.

Însă, ca și în cazul altor vietăți neînțelese, sau greșit înțelese, cred că și melcii și limacșii merită o reabilitare a reputației ce li s-a atribuit, anume cea de „dăunători” sau „distrugători” ai culturilor omului.

Știu că poate fi un subiect mai dificil pentru unii oameni, însă cum Permacultura ne învață să ne uităm întotdeauna la Natură (în ecosistemele naturale stabile și sustenabile) pentru a vedea ce se întâmplă acolo, cum funcționează diferitele elemente și ce legături există între ele, haideți să vedem care sunt funcțiile acestor două tipuri de viețuitoare în ecosistemele naturale, pentru a înțelege mai bine ce avem de făcut în propriile noastre ecosisteme cultivate.

Rolul melcilor și limacșilor în Natură

· Descompunători ai materiei organice

Este un adevăr de netăgăduit faptul că în Natură nimic nu este fără sens sau scop. Orice element vom regăsi într-un ecosistem el este acolo pentru că are o nișă de ocupat și niște funcții de îndeplinit.

În acest sens, în ecosistemele naturale limacșii și melcii au și ei un rol foarte bine definit. Iar acest rol este acela de descompunători („decomposers”) ai materiei organice ce rămâne pe sol de la un sezon la altul.

Și deși aceștia nu sunt singurii actori în cadrul ecosistemelor naturale ce participă la descompunerea materiei organice, limacșii și melcii joacă un rol foarte important în acest proces, în urma căruia se creează solul fertil ce susține toată viața de sub și de deasupra lui.

Transformarea materiei organice

Vedem lumea din jurul nostru așa cum este și o luăm „de bună” ca un dat, fără să ne întrebăm care sunt toate forțele și toți actorii care contribuie la această lume așa cum o știm noi.

Ciclul viața – moarte este prezent peste tot în jurul nostru, moartea fiind elementul ce permite vieții să înflorească.

Există o Lege a Universului pe care ar trebui să o cunoaștem și înțelegem cu toții, anume „Legea hrănirii reciproce” („The Law of mutual feeding”), în virtutea căreia fiecare element existent în acest ecosistem numit Planeta Pământ se hrănește cu alte elemente ce coexistă alături de el. În alte cuvinte totul este hrană pentru totul.

Imaginați-vă, așadar, cum ar arăta o lume în care tot ce moare pe acest Pământ nu ar fi consumat și transformat în viață de alte de alte elemente din ecosistem? Dacă arborii ce cad la pământ nu ar fi descompuși de fungi sau tot felul de insecte, dacă animalele ce mor nu ar fi mâncate de alte animale, dacă materia organică ce cade pe sol nu ar fi descompusă de alte vietăți prin procesul lor de hrănire. Ar fi o lume foarte, foarte diferită, în care viața nu ar putea să își urmeze cursul.

Începem astfel să înțelegem că toate aceste elemente ce descompun materia organică, fie ca este ea de origine vegetala sau animală, sunt elemente extrem de importante în orice ecosistem natural.

Totodată, începem să ne uităm cu alți ochi inclusiv la prezența și rolul melcilor și al limacșilor în ecosistemele naturale, aceștia hrănindu-se cu o varietate de materie organică, precum plante erbacee verzi sau moarte, lemn mort / putrezit, scoarță, fungi și alge, excremente de animale și leșuri.

Ca și observație pe care am făcut-o vis-a-vis de preferințele alimentare ale melcilor și limacșilor va pot spune că în straturile înălțate din grădina de la Domnești, grădină amenajată în baza Design-ului de Permacultură pe care l-am creat pentru ea, am observat că limacșii și melcii stăteau foarte mult sub mulci, un mulci care includea frunze uscate, lemn tocat, crenguțe rupte, plante tăiate și lăsate pe sol, preferând să se hrănească cu acesta și nu au avut nicio tangență cu răsadurile și plantele care pe care le-am cultivat în respectivele straturi.

· Stabilizatori ai ecosistemelor naturale

O altă funcție a melcilor și limacșilor în ecosistemele naturale este aceea de stabilizatori sau regulatori ai acestora. Acest lucru înseamnă că melcii și limacșii vor prefera să consume plantele care se află în număr mai mare, acest lucru contribuind la menținerea echilibrului în ecosistemele naturale, limitând răspândirea exagerată a unei singure specii.

Acest lucru este un factor important ce contribuie la menținerea și creșterea biodiversității, principiu esențial în orice ecosistem natural.

Numai în ecosistemele cultivate de oameni vom regăsii concentrații mari dintr-o singură specie de plante. Într-un spațiu sunt roșiile, în altul sunt ardeii, în altul varza și tot așa. Cu alte cuvinte sisteme de monoculturi, ce presupun automat un nivel extrem de redus al biodiversității și o lipsă de vegetație vie și moartă, ceea ce invariabil va atrage mecanismele naturale de auto-reglare.

Prin urmare, nu ar trebui să mire pe nimeni că melcii și limacșii vin la acest festin somptuos pe care pare că oamenii îl pregătesc special pentru ei.

Tot din observațiile făcute în straturile înălțate din grădina de la Domnești vă pot spune că biodiversitatea pe care am creat-o cu intenție a jucat un rol foarte important în protejarea plantelor de interes și nu doar de melci și limacși. Însă am cultivat straturile într-un mod ce ar putea fi catalogat drept „haotic”(amintiți-vă că haosul omului este ordine în Natura), în care plantele erau amestecate unele cu alte și cu multe alte specii suport, de la flori și plante medicinale la „buruieni”. Și mereu am observat cum tot ceea ce oamenii numesc „dăunători” au preferat predominant „buruienile” în locul plantelor de la care urmăream să obțin rod.

Și da, știu că sunt oameni care nu deschiși la discuții filozofice atunci când răsadurile lor sunt topite de melci sau de limacși, care vor soluții rapide care să „îi scape” de probleme, însă cred cu tărie că dacă nu învățăm să înțelegem ecosistemele în care trăim, cu toate elementele componente, cu toate procesele și mecanismele naturale, nu vom putea trăi în mod armonios cu tot ceea ce ne înconjoară și ne vom chinui inutil căutând rezolvări rapide și superficiale la simptome ce au cauzele dincolo de efecte.

În următoarea parte veți putea citi despre calea pe care ar trebui să o abordăm atunci când melcii și limacșii sunt o problemă în ecosistemele cultivate.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.