Buruienile – Partea a doua

Materia organică

Cu toții cred că sunteți familiari cu unul dintre cele mai distructive obiceiuri, întâlnit cu precădere în mediul rural, anume arsul materiei organice și resturilor vegetale. În această parte voi vorbi despre materie vegetală în general, însă în mod evident, aici sunt incluse și „buruienile”.

De ce recurg oamenii la un asemenea gest? Răspunsul este simplu…din lipsă de cunoaștere. Si poate și pentru că așa au văzut la alți oameni, care și ei acționau din aceeași lipsă de cunoaștere.

Pentru că dacă ar exista cunoașterea și înțelegerea efectelor negative, la nivel de ecosistem, bio-regiune și chiar ecosistem global, pe care acest obicei îl are, nimeni, niciodată, nu ar mai arde nici măcar o frunză.

Poate primul aspect la care vă gândiți este poluarea. Am auzit și păreri de genul „Cât rău poate face niște fum?”, însă dacă ne gândim că vorbim de fapt de niște fum aici și de niște fum acolo și de niște fum dincolo și în multe, multe alte locuri, cantitățile se adună și devin deloc neglijabile.

Însă implicațiile acestui obicei sunt cu mult, mult mai mari decât poluarea percepută ca eliberare de dioxid de carbon. Nu doar eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă este o problemă în cazul acestui obicei, deși poate mulți dintre voi considerați că eliberarea dioxidului de carbon în atmosferă este principala sursă a amplificării fenomenului gazelor de seră.

De fapt, principalul gaz de seră nu este dioxidul de carbon ci vaporii de apă. Sunt multe informații disponibile în mediul online privind acest subiect și vă invit să le căutați și să le parcurgeți cu atenție. Astfel, amplificarea fenomenului gazelor de seră este influențat într-o mai mare măsură de prezența unui volum tot mai mare de vapori de apă în atmosferă și mai puțin de prezența unei cantități mai mari de dioxid de carbon. Efectul este cumulat și în mod clar asta nu ar trebui să ne facă să eliberăm în atmosferă în continuare cantitățile uriașe de dioxid de carbon pe care le eliberăm ca și civilizație, însă trebuie să înțelegem rolul crucial pe care apa îl joacă în această situație.

Și atunci, se pune întrebarea, cum am ajuns să avem în atmosferă cantități așa de mari de vapori de apă?

Arderea materiei organice, alături de alte acțiuni umane pe care le voi aborda în articole viitoare, este una dintre cauzele care au contribuit și contribuie în mod activ la amplificarea acestui fenomen.

Dar cum?

Pentru a răspunde la această întrebare ne întoarcem din nou la sol. Solul este cheia și vă invit să citiți mai multe despre Solul viu în seria de articole dedicată pe care o găsiți în categoria Solul viu.

Așadar, toată materia organică care crește la suprafața pământului utilizează resursele din sol pentru a se dezvolta. Creșterea materiei organice face parte dintr-un ciclu care are un început și un sfârșit, pentru ca apoi ciclul să fie reluat.

Bill Mollison afirma că din Natură putem extrage o singură lege, anume Legea returnării – The Law of Return. Această lege presupune faptul că resursele utilizate trebuie readuse înapoi în locul de unde au fost preluate. Iar această lege nu este valabilă doar oamenilor, ea se aplică universal, fiind valabilă pentru toate elementele pe care le regăsim în Natură, deci inclusiv pentru toate plantele care cresc pe acest Pământ. Astfel tot ce crește din Pământ se întoarce în acesta pentru a hrăni următorul ciclu de viață.

Ori, arderea materiei organice perturbă acest ciclu natural și se abate de la această lege a Naturii. Întrerupând acest ciclu, apare un lanț întreg de efecte.

Primul efect și poate cel mai important pe care trebuie să îl avem în vedere, este faptul că arderea materiei organice conduce la sărăcirea solului de viață (la nivel micro) și alterează biodiversitatea micro-organismelor benefice din sol. Iar asta se întâmplă deoarece atunci când ardem materia organică luăm practic hrana viitoarelor generații de micro-organisme, care au avut un rol crucial în creșterea și dezvoltarea respectivei materii organice.

Iar deteriorarea vieții din sol are la rândul ei alte efecte. Cum spuneam reacțiile se țin în lanț. Și unul dintre aceste efecte este alterarea structurii sănătoase a solului, structură care este creată atât de către bacterii (micro-agregate), cât mai ales de către fungi (macro-agregate). Iar atunci când structura solului este alterată acesta pierde capacitatea de retenție a apei. Și atunci această apă în loc să fie păstrată în sol, să îl hidrateze și să contribuie la crearea unor noi forme de viață, se evaporă și ajunge în atmosferă. Materia organică de la suprafața solului este cea care păstrează umiditatea în sol și hrănește micro-organismele care creează structura aerată a unui sol viu.

Un alt efect care apare atunci când ardem materia organică este acela că solul rămâne descoperit, fiind astfel expus mult mai intens intemperiilor, adică eroziunii, și radiațiilor solare. Deci nu doar că întrerupem circuitul nutrienților în sol, dar îl și expunem unor perturbări mai mari, perturbări care afectează suplimentar viața din sol. Astfel, în perioadele călduroase, temperaturile din sol vor fi mult mai mari într-un sol fără materie organică, comparativ cu un sol acoperit cu materie organică. Astfel că, o cantitatea și mai mare de apă se va evapora și va ajunge în atmosferă, contribuind la amplificarea efectului gazelor de seră. În același timp, un sol gol, descoperit, va fi mult mai predispus compactării și eroziunii, procese care vor reduce și mai mult capacitatea lui de absorbție și retenție a apei.

Astfel, înțelegând imaginea în ansamblul ei, învățând să ne uităm la acțiunile noastre ca parte integrată dintr-o complexă pânză de relații și interdependențe, învățând să gândim holistic, ne putem da seama cât de contraproductiv este acest obicei, pentru că în loc să transforme această materie organică în sol, să îi crească cantitatea și calitatea, oamenii irosesc resurse prețioase și perturbă ciclurile și procesele naturale.

Așadar, ce ar trebui să facem, de fapt, cu materia organică, inclusiv cu „buruienile”, pentru a ne păstra în legea Naturii și pentru a respecta ciclurile acesteia?

Răspunsurile sunt simple și la îndemână. O putem composta, o putem utiliza ca mulci, sau o putem genera în mod voit și planificat prin utilizarea culturilor verzi. Și dacă despre compostare și compost puteți citi în seria de articole dedicată, pe care o găsiți în categoria Tehnici și instrumente, în următoarele părți ale acestei serii veți putea citi despre tehnica mulcirii și despre culturile verzi.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.