Buruienile – Prima parte

Aud foarte des în jurul meu oameni vorbind despre buruienile care le invadează grădinile, culturile, curțile și care le fac viața „un chin”. Buruieni pe care caută să le îndepărteze din viețile lor, recurgând la tot felul de metode, de la cele extrem de intensive ca efort, precum săpatul sau plivitul, la cele extrem de dăunătoare pentru mediul înconjurător cum sunt incendierea, erbicidarea sau folosirea altor substanțe toxice (motorină, benzină, alcool, etc.).

În acest articol îmi propun să vă prezint o altă perspectivă în ceea ce privește „buruienile”, perspectivă propusă de Permacultură, ce are la bază principiul lucrului în armonie cu Natura.

Așadar, să fie oare aceste plante chiar atât de dăunătoare și de nedorit în viețile noastre?

Pentru a găsi răspunsul la această întrebare este necesar să ne uităm la întreg tabloul și să privim situația holistic, observând ecosistemele în ansamblul lor.

Așadar, care este percepția convențională asupra buruienilor?

Convențional, „buruienile” sunt plante care nu sunt dorite într-un anumit spațiu. Dexonline oferă ca definiție pentru „buruiană”:

buruiană sf [At: N. TEST (1648), ap. GCR II, 171 / V: burean sms, buriană (P: ~ri-a~) sf, burian (P: ~ri-an) sms, (înv) burăiană sf (sg refăcut după pl) buruian sms (P: ~u-ian) / Pl: ~ieni și (înv) ~iene / E: rs бурьян] 1 (Îoc floare) Orice plantă erbacee care crește spontan (exceptând iarba). 2 (Prc) Plantă sălbatică care crește printre cele cultivate, năpădindu-le și care trebuie să fie plivită sau prășită Cf bălărie. 3 (Reg; îs) ~ rea sau de stricăciune Plantă otrăvitoare și nefolositoare.

Observăm așadar că abordarea de la care se pornește atunci când vine vorba de „buruieni” este una de luptă. „Buruienile” nu sunt dorite, cresc printre cele cultivate și le năpădesc și sunt nefolositoare, deci trebuie eliminate.

Dar oare chiar așa să fie?

Care este, de fapt, adevăratul rol al acestor plante?

Dacă ar fi să luăm în considerare abordarea convențională, atunci și o roșie poate ajunge să fie considerată buruiană, dacă crește unde nu este dorită.

Permacultura ne învață, însă, că nimic în Natură nu este fără sens sau scop și că Natura are o inteligență proprie, de la care mulți oameni s-au îndepărtat.

Așadar, „buruienile” au și ele un rol și un scop pentru care există. Iar rolul lor este acela de pionieri, reparatori, ce vin cu scopul de a reporni procesul de succesiune naturală. Natura aduce aceste plante, iar ele se dezvoltă viguros, atunci când există perturbări ale solului ce afectează structura și organismele benefice pe care un sol sănătos le găzduiește.

În realitate, „buruienile” ar trebui privite ca plante ce au cicluri de viață foarte scurte, ce se concentrează pe producția rapidă și abundentă de semințe, pentru o proliferare ușoară și extensivă. Iar acest lucru se întâmplă tocmai pentru a putea servi rolului și scopului pe care îl au, anume acela de regenerare a solului prin crearea de materie organică rapid și în cantități mari.

Deci cum ar trebui să tratăm „buruienile”, de fapt?

Răspunsul este simplu, ca pe niște aliați…De ce?

În primul rând, pentru că, așa cum spuneam mai sus, ele vin să repare și să repornească succesiunea naturală spre un ecosistem matur și stabil. Despre succesiunea naturală puteți citi în articolul dedicat, pe care îl găsiți în categoria Mecanisme și procese.

Rețineți că buruienile vor crește întotdeauna în număr mare, în mod special, în solurile degradate, asupra cărora s-a intervenit cu perturbări majore și/sau repetate, adică unde există dezechilibre sistemice. Acest lucru se întâmplă deoarece „buruienile” sunt, așa cum spuneam mai sus, în marea lor majoritate plante pionier, singurele capabile să facă față condițiilor dificile, uneori extrem de dificile, în care cresc.

În al doilea rând, pentru că ele ne pot învăța foarte multe lucruri despre solul în care cresc.

Anumite tipuri de „buruieni” cresc în anumite tipuri de sol. Solul este o bancă imensă de semințe, însă nu toate vor germina, pentru că acest proces depinde în primul rând de structura și calitatea solului.

Așadar, dacă învățăm să le înțelege și să lucrăm cu ele, în loc să le ignorăm mesajele și să căutăm să le eliminăm cu orice preț, „buruienile” ne vor oferi informații prețioase cu privire la:

o structura solului,

o nivelul de nutrienți din sol,

o tipul de sol,

o gradul de hidratare al solului,

dar și alte informații pe care doar atenta observare a ecosistemului le va releva.

Unele „buruieni”, precum păpădia (Taraxacum din familia Asteraceae), cicoarea (Cichorium intybus din familia Asteraceae), dragaveiul (Rumex crispus din familia Rumex), măcrișul-calului (Rumex patientia din familia Rumex), în general plantele cu rădăcină pivotantă, vor indica condiții de compactare în sol, iar scopul pentru care Natura aduce în aceste situații astfel de plante este tocmai pentru a reface structura solului și a îl decompacta. Atunci când își încheie ciclul de viață, rădăcinile acestor plante vor putrezi în pământ și vor crea canale de aerare și infiltrare a apei și vor permite altor plante cu rădăcini mai fine să se stabilească.

În alte situații, plantele ne indică un sol prea afânat, care este predispus unui risc crescut de eroziune. Aceste plante vor avea rădăcini firoase, care au rolul tocmai de a ține solul la un loc și de al îl feri de eroziune. Astfel de plante sunt diferitele tipuri de ierburi (familia Poaceae or Gramineae), trifoiul alb (Trifolium repens din familia Fabaceae) și altele.

În ceea ce privește nivelul de nutrienți din sol, „buruienile” ne pot indica o carență sau un exces de nutrienți în sol. Feriga este spre exemplu o plantă care crește adesea în locurile unde au loc incendieri și asta pentru că în aceste situații apare o lipsă de fosfor în sol, iar feriga vine să echilibreze această situație. Asemenea, ciulinii (majoritatea din familia Asteraceae) sunt plante care semnalizează o carență de fier în sol.

Alte buruieni ne pot indica tipul de sol, unele preferând soluri nisipoase, altele argiloase.

De asemenea, observând vegetația vom puteam să ne dăm seama și de nivelul de hidratare a solului. Spre exemplu, în zonele unde apa stagnează, este mai abundentă, sau există un izvor subteran, se va putea distinge cu ușurință o vegetație mai bogată, mai verde, sau o vegetație de baltă.

Înțelegând deci că buruienile au un rol și că ne pot fi de ajutor în administrarea unui ecosistem cultivat, se pune întrebarea cum facem ca existența lor să aibă un impact pozitiv.

Cum să lucrăm cu buruienile, astfel încât ele să ne ajute?

Stop utilizării erbicidelor sau a altor substanțe toxice pentru combaterea lor.

Ca și în cazul insectelor benefice, despre care puteți citi în articolul dedicat din categoria Flora și fauna, pentru care primul pas, în a le atrage în ecosistemele noastre cultivate, îl constituie oprirea utilizării pesticidelor, și în cazul „buruienilor”, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne oprim din a mai utiliza substanțe toxice, fie că vorbim de erbicide sau de altele precum motorină, benzină, alcool.

Pentru că atunci când oamenii folosesc aceste substanțe ceea ce fac, de fapt, este să altereze și mai mult structura fizică și biologică a solului și, astfel, creează condiții tot mai nefavorabile, în care doar aceste plante vor putea să se descurce cu succes. Să oprim deci acest cerc vicios și să începem să lucrăm cu Natura.

Astfel, putem începe să analizăm ce activități întreprindem care perturbă în mod negativ solul de el ajunge să devină favorabil germinării acestor tipuri de plante. Odată ce am înțeles care sunt aceste acțiuni, să găsim alternativele pe care le putem implementa pentru a schimba direcția înspre ameliorarea și creșterea cantității și calității solului.

Apoi, observând ce „buruieni” cresc și căutând să le înțelegem, atât din punct de vedere fizic (tipul de structură pe care o dezvoltă), cât și din punct de vedere al nevoilor pe care le au pentru a crește și a se reproduce, putem începe să înțelegem ce mesaj ne transmite solul și care îi sunt potențialele nevoi.

Ar trebui, de asemenea, să avem în vedere și faptul că multe dintre aceste „buruieni” sunt plante comestibile, ce conțin în realitate o abundență de nutrienți pe care în culturile anuale nu îi regăsim. Așadar, studiindu-le și începând să le cunoaștem proprietățile și caracteristicile, putem să le includem în alimentație, pentru ca aceasta să fie mai variată și mai hrănitoare, transformând astfel elemente percepute anterior ca fiind negative în elemente pozitive și folositoare.

În următoarele părți puteți citi despre două dintre cele mai frecvent utilizate tehnici de a lucra cu „buruienile”, astfel încât existența lor să devină una pozitivă și să se reducă, în același timp. Dar înainte de asta, avem nevoie să înțelegem materia organică și ce rol joacă ea la nivelul ecosistemelor terestre.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.