Funcțiile în Designul de Permacultură
Am scris în mai multe articole și am să continui să scriu despre importanța diversității în ecosistemele noastre cultivate, deoarece consider că este un element cheie atunci când vorbim de Designul de Permacultură.
Designul de Permacultură privește diversitatea ca pe un element cheie în crearea unor ecosisteme stabile și auto-sustenabile și asta pentru că, în orice ecosistem natural, cu cât avem mai multe elemente cu atât avem mai multe funcții acoperite.
Funcțiile elementelor într-un ecosistem natural sau cultivat
Atunci când vorbim de diversitate, nu ne referim doar la diversitatea elementelor ce constituie respectivul ecosistem, ci, mai profund, trebuie să ne gândim la diversitatea de roluri și funcții pe care acele elemente le îndeplinesc, sau care ar trebui îndeplinite în respectivul ecosistem.
Un ecosistem robust, stabil, este un ecosistem în care avem o diversitate de funcții și în care fiecare element îndeplinește mai multe funcții și fiecare funcție este îndeplinită de mai multe elemente.
Un element – mai multe funcții
Și ca să vorbim în termeni mai practici, am să iau ca exemplu gardul unei proprietăți. În general, gardul unei proprietăți este privit ca o delimitare fizică a proprietății, de proprietățile înconjurătoare. Și cel mai adesea, el este un element simplist, cu o singură funcție, aceea de delimitare a spațiului. Nu ne referim aici la complexitatea tehnologiilor de construcție, ci la funcțiile pe care el le îndeplinește în acel ecosistem.
Folosind Designul de Permacultură în proiectarea unui gard, acesta poate ajunge să îndeplinească mult mai multe funcții pentru ecosistem, decât simpla funcție de delimitare. Am văzut garduri care, prin design, creează compost, asigură habitate pentru insecte sălbatice, creează microclimate (prin umbrire, sau protejarea de vânturi puternice), sau care contribuie la creșterea productivității, fiind folosite ca spații de cultivare pe verticală.
Iată cum, prin design și folosindu-ne imaginația, putem transforma un „banal” element precum gardul într-un element complex care să îndeplinească mai multe funcții în ecosistemul nostru.
Acest tip de gândire ajunge să devină caracteristic atunci când integrăm tot mai mult știința Designului de Permacultură în viețile noastre. Ajungem, astfel, să ne uităm la elementele din jurul nostru într-un cu totul alt mod și să le vedem nu ca pe obiecte/vietăți de sine stătătoare, ci ca pe un complex de funcții existente și potențiale, ce interacționează cu restul elementele existente și creează cu acestea relații și interdependențe, de la evidente la, uneori, greu, sau chiar imposibil de pătruns.
Și pentru a aprofunda acest tip de gândire în termeni de funcții, am să abordez un alt element comun în ecosistemele cultivate, iar acesta este găină. Găinile sunt, cel mai adesea crescute pentru funcția lor de a oferi hrană – ouă și carne. De asemenea, găinile sunt, cel mai adesea, crescute în spații fixe, spații în care ajung să fie un element distructiv, consumând toată vegetația până la punctul în care terenul ajunge să fie gol, lipsit de aproape orice urmă de vegetație.
Ori găinile, pot îndeplini mult mai multe funcții decât doar furnizarea de hrană. Ele pot, prin design, să încălzească serele pe timp de iarnă, pot să ajute la regenerarea solului, atunci când sunt folosite în sistemele de păscut prin rotație, pot ajuta la pregătirea solului pentru cultivare, sunt excelenți prădători ce pot curăța livezile și grădinile de larve și alte insecte nedorite și pot face o mare parte din munca de realizare a compostului.
Totul ține de felul în care noi gândim și ne reprezentăm lumea care ne înconjoară. Căci, așa cum spuneam mai sus, atunci când începem să gândim în termeni de funcții existente și potențiale, ni se dezvăluie o multitudine de noi posibilități pentru proiectarea ecosistemelor noastre cultivate.
O funcție – mai multe elemente
Asigurarea unei funcții prin mai mult de un singur element se mai numește și redundanță. Acest principiu este foarte fidel conținut de zicala „Nu îți pune toate ouăle într-un singur coș”.
Atunci când o funcție este asigurată de un singur element, pierderea respectivului element va crea un dezechilibru în respectivul ecosistem, mai mare sau mai mic, în funcție de valoarea funcției pe care acel element o îndeplinea.
Și pentru că principiile Designului de Permacultură se pot aplica și în afara grădinii, un exemplu în acest sens poate fi luat și din lumea afacerilor (da, inclusiv o afacere poate fi regenerativă și construită în baza principiilor Designului de Permacultură). Astfel, dacă în cadrul unei companii există o singură persoană care este specializată în realizarea unei anumite activități, atunci acesta este un punct sensibil pentru respectiva companie, căci plecarea respectivului specialist, din orice motive, va duce la pierderea acelei funcții din companie și va crea un dezechilibru ce poate afecta considerabil buna ei funcționare, mai ales în cazul companiilor mici sau aflate la început.
În mod asemănător și în ecosistemele noastre cultivate, în gospodăriile sau în grădinile noastre, dacă nu avem această redundanță asigurată prin design, atunci vom avea un ecosistem fragil și vulnerabil, care poate intra cu ușurință în dezechilibru.
Exemplele pentru astfel de situații sunt nenumărate și posibil că ați trecut și unii dintre voi prin ele.
Penele de curent sunt un exemplu foarte relevant în acest sens. La casa unde locuiam înainte, lângă București, asigurarea energiei electrice se făcea dintr-o singură sursă, anume de la rețeaua electrică. Ori de câte ori erau diferite incidente și se oprea alimentarea cu energie electrică, acea funcție nu avea alte elemente care să o preia. Unde locuim acum avem un generator ca al doilea element care să preia această funcție, iar pe termen lung designul nostru include asigurarea energiei și prin utilizarea panourilor fotovoltaice.
Același lucru este valabil pentru apă. Crearea, prin design, a mai multor surse de asigurare a apei într-un ecosistem este modalitatea prin care ne putem asigura că avem parte de această resursă vitală chiar și în caz de incidente sau calamități naturale.
Iar cea mai facilă sursă de apă, cel puțin în climatele umede, este apa de ploaie. Atât de multe proprietăți ar putea beneficia de această resursă gratuită, însă, din lipsa unei proiectări corecte, în majoritatea cazurilor această resursă se pierde. Iar când nu curge apă la robinet… mulți dintre noi știm că nu este deloc bine.
Pe lângă sistemele de colectare a apei de ploaie, fântânile, izvoarele, forajele, pot reprezenta elemente în design care să ofere sau să preia funcția de furnizare a apei.
Acest principiu al redundanței poate fi aplicat prin design, în orice aspect al vieții noastre, de la plantele pe care le cultivăm în grădinile noastre, la modul în care ne organizăm viața profesională.
Este, prin urmare, foarte important să cunoaștem și să integrăm aceste principii în bagajul nostru de cunoștințe, pentru a le putea aplica în proiectele noastre. Putem face simple exerciții de a identifica în contextele noastre specifice cât de mult cele două principii mai sus menționate sunt îndeplinite și ne putem gândi ce putem face pentru a ne asigura că în ecosistemele noastre un element îndeplinește mai multe funcții și fiecare funcție este acoperită de mai multe elemente.
Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.
Înscrie-te la newsletter
Primești articole noi și noutăți despre permacultură. Îți trimitem doar informații utile.
După înscriere vei primi un email de confirmare. Dacă nu îl găsești în Inbox, verifică și folderul Spam sau Promotions.
Te poți dezabona oricând. Vezi Politica de confidențialitate.
