Succesiunea ecologică – Partea a treia

Continui în această a treia parte prezentarea etapelor procesului de succesiune ecologică, abordând subiectul plantelor pionier.

Plantele pionier

Plantele pionier sunt plantele ce au un rol foarte important în dezvoltarea unui ecosistem. Adesea, acestea sunt plantele pe care oamenii le numesc buruieni sau plante invazive și cu care, în ecosistemele lor cultivate, oamenii își dau cel mai mult și inutil de lucru, încercând să scape de ele. Dacă oamenii ar înțelege ce reprezintă succesiunea ecosistemelor naturale, rolul plantelor pionier și ce pot învață de la ele despre solul ecosistemelor lor, atunci toată acea muncă inutilă și mare consumatoare de resurse ar dispărea.

Majoritatea acestor plante pionier sunt în marea plante anuale, deși există și plante pionier perene, extrem de rezistente, ce iubesc soarele și nu tolerează umbra, putând fi considerate plante oportuniste.

Așadar, plantele pionier sunt plante ce pot face față cu brio mediilor dure, în care alte plante nu ar putea exista. Sunt, în general, plante cu cicluri de viață scurte și rapide, cu o dispersie a semințelor, în număr foarte mare, facilitată de vânt, ceea ce le face foarte prolifice.

Principalul lor scop este de a aduce cât mai multă materie organică în sol. Însă pe lângă crearea rapidă de materie organică pentru îmbogățirea solului, aceste plante mai îndeplinesc multe alte funcții importante, precum cele de:

o decompactare a solului cu rădăcinile lor pivotante adânci,

o creare de canale de infiltrare a apei,

o menținere a solurilor sfărâmicioase prin rădăcinile lor ca o plasă,

o prevenire a eroziunii și spălării stratului fertil de la suprafață,

o prevenire a compactării,

o protecție față de evaporare,

o retenție a umidității în sol,

o moderare a temperaturilor extreme atât în sezonul cald, cât și în sezonul rece,

o creare de habitate pentru diferite animale și insecte,

o protejare a spațiului față de animale, prin intermediul spinilor,

o extragere de la adâncime și acumulare dinamică în țesuturile plantelor a diferitelor elemente, în special oligoelemente, care astfel sunt puse în circuitul nutrienților de la suprafață, prin moartea și descompunerea părților aeriene; în mod foarte interesant, cel mai adesea, plantele vor acumula dinamic exact elementele în care solul este deficitar!!

o fixarea azotului în sol prin cooperarea plantelor cu bacterii specifice și formarea unei relații de simbioză între plantă și respectivele bacterii la nivelul rădăcinilor.

Orzul pădureț (Leymus arenarius), Pirul (Elymus repens), Iarba de marram (Ammophila arenaria), Iarba de Mauritania (Ampelodesmos mauritanicus), Pirul târâtor (Agropyron repens), Coada vulpii (Alopecurus myosuroides), Iarba vântului (Apera spica-venti), Odosul (Avena fatua), Pirul gros (Cynodon dactylon), Meișor (Digitaria sanguinalis), Iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli), Hirusorul (Poa annua), Mohorul verde (Setaria viridis), Costreiul (Sorghum halepense) sunt câteva exemple de plante pionier – ierburi, ce vin în stadiile incipiente ale succesiunii.

La finalul acestei părți veți regăsiți o serie de imagini care să vă fie de folos în a identifica aceste ierburi.

Mai departe, pe măsură ce ierburile, de la pitice la tot mai înalte, își îndeplinesc rolul și funcțiile lor specifice, contribuind la evoluția ecosistemului, încep să apară și alte plante pionier, mai complexe, cu cicluri de viață mai mari și cu funcții tot mai variate.

Aici exemplific Știrul sălbatic (Amaranthus retroflexus), Ambrosia (Ambrosia trifida), Păpădia (Taraxacum officinale), Ciulinul (Carduus nutans), Pălămida (Cirsium arvense), Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), Spanacul sălbatic (Chenopodium album), Volbura (Convolvulus arvensis), Ciumăfaia (Datura stramonium), Urzica (Urtica doica), Urzica moartă (Lamium purpureum), Troscotul (Polygonum aviculare), Mușețelul (Matricaria chamomilla), Iarba grasă (Portulaca oleracea), Muștarul sălbatic (Sinapis arvensis), Susaiul (Sonchus arvensis), Podbalul (Tussilago farfara), Iarba roșie (Polygonum lapathifolium). Acestea sunt doar o mică parte din multitudinea de astfel de plante pionier care există.

La finalul acestei părți veți regăsiți o serie de imagini care să vă fie de folos în a identifica aceste ierburi.

Plantele ca indicatori ai stării solurilor din ecosistemele noastre

Nu am să stau să descriu pentru fiecare plantă în parte mesajul pe care ni-l transmite despre starea solului în care crește, căci ar fi, în sine, o serie lungă de articole. Am să vă las, însă, câteva principii după care să vă ghidați în a înțelege de ce tocmai acele plante se regăsesc în ecosistemele voastre și ce vă spun ele despre sol.

Botanistul american Frederick Clements spunea „Fiecare plantă este un indicator. Aceasta este o concluzie inevitabilă ce derivă din faptul că fiecare plantă este rezultatul condițiilor în care crește, fiind, prin urmare, o măsură a acestor condiții. Ca o consecință, orice răspuns dat de o plantă oferă un indiciu cu privire la factorii care au acționat asupra ei.”

În aceeași idee, Geoff Lawton, Profesor de Permacultură spunea, într-una din prezentările sale, că semințele plantelor nu vor germina niciodată dacă nu au în sol condițiile potrivite pentru a o face.

Și pentru că multe din plantele pionier sunt „plante specializate”, ce s-au adaptat să crească într-o anumită gamă de condiții de mediu și doar în aceasta, ele au potențialul de a fi indicatori valoroși cu privire la situația solului. Ca și exemplu, unele plante pionier pot crește doar în soluri acide, în timp ce altele pot crește doar în soluri alcaline, iar altele vor crește doar în soluri compactate, iar altele doar în soluri sfărâmicioase.

Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere și faptul că plantele dezvoltă ecotipuri, adică același tip de plantă ce crește în medii diferite poate prezenta diferențe de la un mediu la altul, atât în aparență cât și în cerințele de care are nevoie pentru a crește. Astfel ecotipul aceleași plante poate fi mai tolerant la un sol acid într-un anumită locație, față de ecotipul aceleași specii ce crește într-un alt areal.

De asemenea, plantele, inclusiv plantele pionier, au toleranțe diferite la factorii de mediu și la schimbările acestora. Astfel, unele plante pot fi mai tolerante la anumite schimbări și mai puțin tolerante la altele. De aceea, cei mai buni indicatori sunt plantele cu intervale mici de toleranță față de schimbările de mediu, deoarece acestea pot fi găsite doar în anumite condiții specifice.

Un alt aspect de care trebuie ținut cont este acela că plantele pionier perene pot reprezenta indicatori mai siguri cu privire la starea solului, ele fiind prezente în acel spațiu pentru mai mult timp. Putem considera, în acest sens, că plantele pionier anuale reprezintă indicatori de scurtă durată, ce reflectă stări ale solului ce pot fi temporare, în timp ce plantele pionier perene reprezintă indicatori ai stării solului de lungă durată.

Și nu doar speciile de plante pionier reprezintă un indicator al solului, ci și felul în care ele se dezvoltă reprezintă un indicator valoros. Spre exemplu, creșterea viguroasă a unei plante pionier din familia leguminoaselor este un indicator al unui sol lipsit de azot, în timp ce o plantă non-leguminoasă pipernicită, cu frunze de un verde pal, sau care s-a oprit din creștere, va indica același lucru.

Așadar, pentru a înțelege de ce o anumită plantă a crescut în ecosistemul vostru, sau de ce ea se dezvoltă într-un anumit fel, trebuie mai întâi să cunoaștem mai bine planta respectivă. Puteți pentru început, având în vedere aspectele expuse anterior să căutați răspunsuri la următoarele întrebări:

o Ce plantă este? – Identificarea speciei este primul indiciu.

o Ce tip de rădăcină are? – O rădăcină pivotantă poate fi un semn al unui sol compactat. O rădăcină ca o plasă este un semn al unui sol fărâmicios.

o Ce tipuri de soluri preferă? – Preferă soluri argiloase, nisipoase, sărace sau bogate în materie organică, acide, alcaline, etc.?

o Care sunt condițiile de mediu pe care le preferă?

o Ce funcții îndeplinește planta respectivă? – Spre exemplu, este un acumulator dinamic ce extrage minerale din sol, precum ciulinii care extrag fier, păpădia și tătăneasa care sunt foarte bogate în calciu, feriga de câmp care crește în soluri sărace în potasiu (spre exemplu solurile care au fost incendiate), sau este o plantă ce contribuie la fixarea azotului în sol, etc.

Dacă reușiți să găsiți răspunsurile la aceste întrebări vă veți putea da seama, măcar la un nivel general, care este mesajul pe care respectiva plantă vi-l transmite.

Iar acest lucru este foarte folositor, mai ales atunci când administrăm un spațiu care este dominat de un număr redus de „buruieni”, sau chiar de o singură specie, spre exemplu avem numai pir, sau numai ferigă, sau numai ciulini, sau multe, multe, păpădii. Atunci când în ecosistemul nostru avem o mare diversitate de plante pionier, înseamnă că acel ecosistem este unul relativ echilibrat, în care succesiunea ecologică își urmează cursul firesc spre maturitatea ecosistemului.

Vă las în continuare și o listă de resurse care să vă ajute să înțelegeți mai bine mesajele pe care vi le transmit „buruienile” pe care le întâlniți în ecosistemele voastre:

· Carte – Designing and Maintaining your edible landscape – Naturally de Robert Kourik,

· Carte – Weeds and What They Tell Us de Ehrenfried E. Pfeiffer

· Website – Plants for a Future https://pfaf.org/user/default.aspx

· Website – https://eap.mcgill.ca/publications/EAP67.htm – aici găsiți și un tabel cu diferite proprietăți ale solului indicate de diferite plante pionier (tabelul nu este, din păcate de cea mai bună calitate)

· Website – http://www.waldeneffect.org/blog/List_of_dynamic_accumulators/ – aici puteți descărca un fișier Excel cu o listă cu 74 de plante ce sunt acumulatori dinamici și ce anume acumulează.

Plantele pionier sunt plantele pe care le întâlnim cel mai des în succesiunea secundară determinată de regresul pe care practicile umane îl determină atât în ecosistemele cultivate, cât și în cele naturale, și pe care așa cum spuneam majoritatea oamenilor le numesc „buruieni”.

Dacă însă alegem să ne schimbăm perspectiva și să vedem în aceste buruieni mesageri despre starea solurilor din ecosistemele noastre, atunci vom beneficia de mult ajutor în a face alegerile potrivite pentru a conduce succesiunea ecosistemelor noastre spre echilibru și stabilitate.

În următoarea parte voi continua detalierea etapelor succesiunii ecologice, așadar vă invit să continuați lectura.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.