Succesiunea ecologică – Partea a cincea

Așadar, de ce este important să cunoaștem aceste informații despre succesiunea ecologică și cum ne pot ele ajuta în a susține ecosistemele noastre cultivate spre maturitate și stabilitate?

Înainte însă de a vă răspunde la această întrebare, sau mai corect spus, ca parte a răspunsului la această întrebare, vreau mai întâi să adresez ecosistemele perene de tip pădure, pentru a vă pune într-o perspectivă diferită aceste ecosisteme, căutând să detaliez motivele pentru care ar trebui să ne dorim ca aceste ecosisteme permanente, perene, să predomine în ecosistemele noastre cultivate.

Ecosistemele perene – O pledoarie pentru păduri

Un prim motiv pentru a include în ecosistemele noastre cultivate cât mai multe elemente perene este acela că pădurile sunt cele mai stabile ecosisteme. De aceea, un ecosistem cultivat predominant peren, în care elementele perene se regăsesc în proporție de cel puțin 70% din întreaga suprafață va fi un ecosistem stabil, ce va putea face față cu mult mai multă ușurință unei game largi de provocări climatice.

Un ecosistem predominant peren este mult mai rezistent la ger, la secetă, dar și la alte fenomene meteorologice extreme, ploi abundente, grindină, inundații, vânturi puternice, etc. Mai mult, ecosistemele perene, în care predomină copacii, au capacitatea de a regla elementele climatice, precum temperatura, vântul, ploile, îmblânzind clima și ameliorând evenimentele extreme. Un grup de copaci plantați strategic pe direcția din care bat predominant vânturile puternice sau reci poate constitui o excelentă barieră anti-vânt, cu ajutorul căreia se creează un micro-climat mai liniștit și mai protejat, potrivit unor culturi mai sensibile. Copacii pot fi plantați atât în așa fel încât să blocheze/atenueze vântul în anumite zone din ecosistemul cultivat, cât și pentru a canaliza acest flux de energie prin culoare către anumite puncte unde această energie este necesară sau dorită.

Un al doilea motiv, pe lângă stabilitatea ridicată de care dau dovadă, este acela că pădurile sunt cele mai productive ecosisteme. Acestea produc cantități foarte mari de materie organică, ce contribuie la creșterea solului fertil atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, susținând micro-organismele din sol să se dezvolte și diversifice. Însă ecosistemele perene de tip pădure nu susțin doar sănătatea solului și diversitatea micro-organismelor ce viețuiesc în el, ele susțin diversitatea întregului lanț trofic, făcând posibilă apariția prădătorilor de top, fie că ne referim la insecte, animale sau păsări.

Astfel, într-un ecosistem cultivat predominant peren vor exista mult mai multe nișe pe care animalele, insectele, păsările să le ocupe pentru perioade îndelungate, iar acesta este un alt motiv pentru care ar trebui să ne dorim ca în ecosistemele noastre cultivate să predomine elementele perene.

Un alt motiv este acela că pădurile, mai exact copacii, fie că vorbim de arbori sau pomi fructiferi, specii suport, etc. sunt un rezervor de energie. Unul dintre cele 12 principii ale Permaculturii definite de către David Holmgren ne spune „Captează și stochează energia”. Ori copacii sunt exact materializarea acestui principiu, căci ei captează și stochează energia soarelui pe întreaga lor durată de viață. Această energie este transformată mai departe în hrană, prin roadele pomilor, în sursă de încălzire a locuințelor sau combustibil pentru prepararea hranei, în material de construcții, etc. Integrarea elementelor perene în ecosistemele noastre cultivate contribuie deci la creșterea randamentului spațiului cultivat, adică a productivității acestuia.

Iar atunci când auziți sau citiți păreri conform cărora integrarea elementelor perene în ecosistemele cultivate ar reduce de fapt recoltele să aveți în vedere faptul că acei oameni se referă la productivitatea per hectar în sistemul de monocultură, scăpând din vedere, sau ignorând, faptul că în ecosistemele cultivate ce integrează elemente perene productivitatea crește per ansamblu, obținând-se cantități considerabile din mai multe tipuri de culturi.

Ori, acest lucru ne conduce către un nou motiv pentru integrarea elementelor perene în ecosistemele noastre cultivate, anume acela că ele creează plase de siguranță pentru situațiile în care elementele climatice dintr-un anumit an defavorizează dezvoltarea unei anumite culturi, plasă care în cazul monoculturilor NU există.

În susținerea afirmațiilor de mai sus vine și studiul realizat în Brazilia intitulat „A socio-eco-efficiency analysis of integrated and non-integrated crop-livestock-forestry systems in the Brazilian Cerrado based on LCA”, publicat în The Journal of Cleaner Production, vol. 171, din 10 Ianuarie 2018.

Am tradus mai jos Sumarul acestui studiu.

„Sistemele integrate de tip Cultură-Animale-Pădure (CAP) și Cultură-Animale (CA) sunt printre cele mai recente dezvoltări în domeniul agricol din Brazilia, aliniate cu principiile unei producții mai curate. Astfel de sisteme integrate pot furniza cel puțin 3 tipuri de produse de pe aceeași suprafață de teren, într-o anumită perioadă de timp. Această lucrare prezintă o evaluare holistică a sustenabilității acestor sisteme, folosind analiza ciclurilor de viață pentru a compara sistemele convenționale cu diferite combinații de sisteme integrate, în regiunea braziliană Cerrado. Studiul evaluează un set extensiv de indicatori în cele trei dimensiuni ale sustenabilității: mediul înconjurător, economia și mediul social (eficiența socio-eco). Prioritizând sistemele de tip CAP, suprafața necesară pentru satisfacerea nevoilor de cereale, carne și energie a 500 de brazilieni, în perioada 2007 – 2014, a atins 70 de hectare, în timp ce sistemele convenționale ar fi necesitat 420 de hectare pentru a satisface aceleași nevoi. Acest rezultat demonstrează faptul că este posibilă o creștere a producției pentru a răspunde creșterii cererii de hrană la nivel global fără a fi necesară extinderea suprafețelor agricole, conservând pădurile care încă mai există. În comparație cu sistemele convenționale, sistemele integrate de tip CAP au demonstrat o reducere cu 55% în potențialul de modificare climatică (echivalentul a 2389 de tone de CO2). S-a observat, de asemenea, că, în comparație cu sistemele convenționale, sistemele puternic integrate au îmbunătățit calitatea muncii, au promovat investițiile generațiilor viitoare in societate și au redus cu 54% costurile de producție. Așadar, această intensificarea a fost obținută prin bune practici, precum plantarea în asociere, rotația (animalelor) și succesiunea într-un sistem agro-forestier, optimizarea intrărilor de resurse (incluzând apa, energia, fertilizarea și agenții pentru protecția culturilor), a modului de utilizarea a terenului, a biodiversității și a aspectelor sociale.”

Un rezumat grafic a celor expuse anterior regăsiți în imaginea de la finalul acestei părți.

De asemenea, un alt motiv pentru care ar trebui să ne orientăm către sisteme cultivate predominant perene ține de capacitatea acestora de a stabiliza relieful și de a modera evenimente distrugătoarea precum eroziunea solurilor, alunecările de teren, inundațiile, etc.

Așadar, toate aceste motive pun bazele înțelegerii nevoii de a include în ecosistemele noastre cultivate cât mai multe elemente perene, deoarece, așa cum a demonstrat și studiul anterior menționat, producția nu doar că nu va scădea, ci va deveni mai diversă, mai stabilă și cu efecte benefice sporite atât pentru noi, cât și pentru ecosistemul extins care le include.

Astfel, toate aceste motive reprezintă, așa cum spuneam și la începutul acestei părți, o parte din răspunsul la întrebarea „De ce este important să înțelegem ce este succesiunea ecologică?”, deoarece cunoașterea etapelor succesiunii și, mai ales, a climaxului către care se îndreaptă ecosistemele naturale, anume stadiul de pădure, ne permite să creăm ecosisteme integrate, gestionând mult mai eficient etapele prin care ecosistemele noastre cultivate trec în drumul lor spre maturitate.

Cunoașterea etapelor de evoluție a unui ecosistem natural și corelațiile directe cu viața din sol, ne ajută să știm atât cum să menținem ecosistemele noastre cultivate în stadiul de succesiune pe care noi ni-l dorim și cum să integrăm diferite stadii de succesiune într-un anumit spațiu, cât și care sunt plantele cu care avem nevoie să lucrăm pentru a adresa și remedia starea solurilor cu care lucrăm. Iar acest lucru este cu atât mai important cu cât majoritatea oamenilor mențin ecosistemele lor cultivate în stadiile incipiente de succesiune, adică la stadiul plantelor pionier, sau altfel spus la cel de „buruieni”, în condițiile în care, așa cum am explicat în această serie, cea mai mare productivitate cu cel mai redus aport de energie se obține în stadiile avansate ale succesiunii.

Continuați parcurgerea acestei serii către ultima parte, pentru a afla întregul răspuns la întrebarea „De ce este important să înțelegem ce este succesiunea ecologică?”.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.