Succesiunea ecologică – Partea a doua

Și dacă în prima parte am explicat ce este succesiunea ecologică și cum o putem clasifica, în această parte voi adresa etapele prin care trec ecosistemele naturale în procesul de succesiune, cu specificitățile lor, urmând ca în următoarele părți să aflați care sunt factorii care influențează succesiunea sau aduc chiar regresia ecologică și ce putem face pentru susține ecosistemele noastre în procesul de evoluție spre maturitate și stabilitate.

Etapele în succesiunea ecologică

În procesul de evoluție fiecare ecosistem trece prin mai multe etape, etape care, așa cum spuneam și în introducerea acestei serii de articole se desfășoară atât la suprafața solului, cât mai ales în subteran.

Evoluția la suprafața solului este direct și invariabil legată de evoluția din subteran, adică de evoluția micro-organismelor ce trăiesc în sol.

În general, am întâlnit definite 3 etape în procesul de succesiune a ecosistemelor naturale, însă acestea se concentrează pe ceea ce se vede la suprafață și omit legătura inextricabilă cu viața din sol și evoluția ei.

Cele 3 etape referite în paragraful anterior sunt:

o Colonizarea

o Alterarea caracteristicilor fizice ale mediului

o Înlocuirea speciilor prin competiție sau antibioză

Personal, nu rezonez cu viziunea competiției în Natură, ci consider că Natura funcționează pe principiul cooperării (principiu pe care și noi oamenii ar trebui să îl adoptăm), punând la punct un sistem complex și inteligent în calea ei spre evoluție, în care speciile inițiale odată ce și-au îndeplinit rolul și au adus ecosistemul la un anumit nivel de dezvoltare lasă loc următorilor actori ce pot duce procesul mai departe.

Prin urmare, am să explic succesiunea ecosistemelor naturale din perspectiva corelației cu micro-organismele nevăzute ochiului uman ce susțin, în realitate, acest proces și fără de care el nu ar putea avea loc, fără a lua cele 3 etape de mai sus ca și etalon.

Am să mă refer la succesiunea primară, pentru că pornește de la zero, cu mențiunea că succesiunea secundară poate să înceapă din oricare punct al succesiunii primare, în funcție de intensitatea perturbărilor suferite.

Așadar, pornim de la roca goală. Odată expusă, roca nu va rămâne goală pentru foarte mult timp. Ușor, ușor viața va veni și va ocupa orice spații libere. Țineți minte că Natura nu lasă nicio bucățică de pământ, rocă, descoperite prea mult timp, căci în Natură orice suprafață lipsită de vegetație – pământul gol este asemenea unei răni pe corpul omului.

Și primele forme de viață care vor veni să colonizeze acea rocă goală vor fi forme de viață ce se pot descurca într-un mediu așa de dur. Lichenii și mușchii vor apărea primii și vor începe să „mănânce” roca expusă, punând astfel bazele creării solului. Așa cum explicam și în seria de articole despre Solul Viu, bacteriile și fungii, sunt singurele organisme capabile să mănânce materia anorganică – rocile, argila, nisipul. Mâncând materia anorganică aceste micro-organisme aduc în organismele lor elementele necesare vieții, iar atunci când ele la rândul lor devin hrană pentru alte micro-organisme, pun în mișcare acele elemente esențiale vieții într-o formă organică, digerabilă de restul organismelor din lanțul trofic.

Am să intru puțin în detalii legate de aceste două forme de viață, deoarece sunt două forme de viață foarte interesante.

Lichenii sunt forme complexe de viață ce rezultă în urma unui parteneriat simbiotic între două organisme sperate – o ciupercă și o algă. Partenerul dominant este ciuperca, care conferă lichenului majoritatea caracteristicilor sale specifice, de la forma sa – lipsită de tulpină, frunze, rădăcini, sau sistem vascular, la modul în care fructifică. Algele poate fi o alge verzi, albastre-verzi, cunoscute ca și cianobacterii.

Cianobacteriile sunt organisme procariote care produc nutrienți cu ajutorul fotosintezei, fiind cele mai vechi organisme fotosintetizatoare de pe Terra. Mulți licheni vor conține ambele tipuri de alge. Lichenii sunt organisme unice în flora planetei, aceștia fiind diferiți de orice alți membrii din regatul plantelor.

Lichenii sunt o formă de viață ce îndeplinește multe funcții importante în ecosistemul planetei noastre. Pentru început ei reprezintă un model de cooperare și de ajutor reciproc, model în care ciuperca protejează alga și îi permite acesteia să existe în medii însorite, uscate, în care altfel ea nu ar putea să supraviețuiască, cât timp există măcar precipitații ocazionale care să le dea posibilitatea să se reîncarce și să depoziteze hrană pentru următoarea perioadă de secetă. Astfel, putând să supraviețuiască peste tot în lume, în climate diferite, lichenii pot să convertească, prin fotosinteză, carbonul din atmosferă și să îl transforme în oxigen, element de care întregul ecosistem al planetei are nevoie.

Mai mult, lichenii au capacitatea să absoarbă absolut tot ce este în atmosferă acolo unde ei se dezvoltă, inclusiv poluanții. Prin urmare ei pot fi o sursă importantă de cunoaștere cu privire la nivelul de poluare a mediului, deoarece orice metale grele, sau alți poluanți din atmosferă se vor regăsi în licheni.

Mușchii sunt foarte diferiți de licheni, deși adesea oamenii confundă lichenii cu mușchii. Mușchii fac parte dintr-un grup de plante nevasculare, numit briofite. Spre deosebire de licheni, mușchii au o structură asemănătoare plantelor, ce funcționează precum tulpina, frunzele și rădăcinile. Foarte interesant este faptul că mușchii conțin cloroplaste în întreagă lor structură, ceea ce face ca ei să poată fotosintetiza în toate părțile structurii lor. Și mușchii, asemeni lichenilor, sunt actori importanți în eliberarea oxigenului în atmosferă.

Mai departe, odată colonizată suprafața de rocă cu mușchi și licheni, ajutați și de factorii de mediu precum vântul sau ploaia, care aduc particule și sedimente, începe să se formeze și solul necesar dezvoltării următoarelor forme de viață. Mai întâi acest sol este puțin și cu o diversitate redusă de micro-organisme, acestea fiind predominant bacterii.

Pe măsură ce timpul trece și tot mai mult sol se formează încep să apară următorii actori pe scena succesiunii naturale, actori ce pot și ei la rândul lor să supraviețuiască în medii dure. Acești noi actori sunt plantele pionier, care vin cu scopul de a crea mai multă materie vegetală care să îmbogățească solul, adică să îi crească atât cantitatea, cât și calitatea.

În ceea ce privește viața din sol, aceasta este, în continuare, dominată de bacterii, bacterii ce creează un mediu alcalin potrivit ierburilor și buruienilor. În acest stadiu al succesiuni diversitatea de organisme este încă redusă, însă rolul plantelor pionier este de a atrage și susține tot mai multe micro-organisme în sol. Dat fiind că aceste plante au cicluri de viață scurte ele nu pot întreține comunități de micro-organisme complexe și diverse în jurul rădăcinilor lor, însă ceea ce este important este faptul că începe să existe tot mai multă viață în sol. În seria de articole despre Solul viu am explicat mecanismul prin care plantele dezvoltă și susțin în jurul rădăcinilor lor diferite colonii de micro-organisme, pe care le hrănesc pentru ca ele la rândul lor să își poată satisface nevoile de hrană.

În următoarea parte voi continua descrierea etapelor în procesul de succesiune ecologică și veți putea citi mai multe despre plantele pionier, cu exemplificări și imagini.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.