Succesiunea ecologică – Partea a șasea

Cunoașterea etapelor de evoluție a unui ecosistem natural și corelațiile directe cu viața din sol, ne ajută să știm cum să menținem ecosistemele noastre cultivate în stadiul de succesiune pe care noi ni-l dorim, cum să integrăm diferite stadii de succesiune într-un anumit spațiu și care sunt plantele cu care avem nevoie să lucrăm pentru a adresa și remedia condițiile în care se află solurile cu care lucrăm.

Iar acest lucru este cu atât mai important cu cât majoritatea oamenilor mențin ecosistemele lor cultivate în stadiile incipiente de succesiune, adică la cel de plante pionieri, sau altfel spus la cel de „buruieni”, în condițiile în care, așa cum am explicat în această serie, cea mai mare productivitate cu cel mai redus aport de energie se obține în stadiile avansate ale succesiunii.

Și dacă în partea anterioară am oferit o primă parte din răspunsul la întrebarea „De ce este important să cunoaștem aceste informații despre succesiunea ecologică și cum ne pot ele ajuta în a susține ecosistemele noastre cultivate spre maturitate și stabilitate?” în această ultimă parte voi adresa a doua parte a acestui răspuns.

În cartea sa, Permaculture – A Designer’s Manual, Bill Mollison ne explică modul în care putem folosi practic cunoștințele noastre despre procesul de succesiune ecologică. Vă las mai jos câteva pasaje din această carte, pe care le-am tradus pentru voi în limba română:

„Pentru a permite unui sistem cultivat să evolueze către o stare de stabilitate pe termen lung, putem construi un sistem mixt format din copaci, arbuști și culturi de legume, folosind animalele pentru scurmarea pământului și colectare de nutreț, planificând cu atenție succesiunea plantelor și animalelor, în așa fel încât să obținem beneficii pe termen scurt, mediu și lung. […] Cu toate acestea, spre deosebire de procesele naturale, noi putem aduce toate elementele unei astfel de succesiuni într-o singură plantare, în așa fel încât plantele pionier, culturile pentru acoperirea solului, speciile de sub coronamentul principal, copacii din specia leguminoaselor, culturile erbacee, speciile pentru mulci, barierele de vânt pe termen lung și culturile de copaci sunt toate introduse în același timp. Atât de multe specii și indivizi din aceeași specie sunt necesari pentru a realiza acest lucru, încât, de obicei este necesară crearea unei mici pepiniere care să furnizeze cele 4.000 – 8000 de plante ce pot fi introduse la un hectar. Și în timp ce acestea cresc în ghivece, putem îngrădi și pregăti solul, iar apoi le putem planta conform unul plan pe termen lung proiectat cu mare grijă.”

Ce înseamnă, de fapt, acest lucru?

Să luăm exemplul în care pornim de la un teren care a fost lucrat convențional, cu perturbări periodice ale solului, adică un teren degradat, sărăcit de materie organică și lipsit de viață.

Înțelegând procesul de succesiune ecologică vom putea face de la bun început o serie de deducții.

Prima va fi aceea că avem de a face cu un proces de succesiune ecologică secundară, adică există sol (nu pornim de la rocă goală) și a existat vegetație anterior în acel sol.

A doua va fi aceea că terenul va fi inundat de plante pionier din stadiile incipiente ale succesiunii ecologice secundare, adică pe respectiva suprafață de teren se vor dezvolta predominant ierburi și „buruieni”, care au rolul și scopul de a regenera solul, de a îi reface capacitate de absorbție și stocare a apei, de a readuce, ușor, ușor, micro-organismele înapoi în sol, prin crearea de materie organică, prin umbrire, extinderea rădăcinilor în sol, etc.

A treia deducție pe care o putem face este aceea ca avem de a face cu un sol alcalin, în care predomină bacteriile, fungii lipsind probabil cu desăvârșire.

Următorul pas este să încadrăm în procesul de succesiune ecologică punctul la care ne dorim să ajungem cu ecosistemul nostru cultivat, evaluând etapele prin care ecosistemul ar trebui sa treacă în mod natural de la stadiul în care se află, la stadiul pe care îl țintim, atât din punct de vedere al solului și al vieții din el, cât și din punct de vedere al plantelor care susțin acele etape din procesul de succesiune ecologică.

Este complet nerealist să ne așteptăm, ca într-un ecosistem aflat în stadii incipiente ale succesiunii ecologice, să putem cultiva cu succes plante din stadii mai avansate ale succesiunii, fără să lucrăm la creșterea calității și cantității de sol.

Am întâlnit adesea persoane care în soluri arate, epuizate, secate de materie organică, compactate, dominate de bacterii, doreau să cultive legume și plante care aveau nevoie de un anumit raport între bacterii și fungi, de un sol bogat în materie organică, aerat, altfel spus, un sol care se regăsește în stadii mai avansate ale succesiunii ecologice, iar apoi nu înțelegeau de ce aveau atât de mult de „luptă” cu tot felul de buruieni, boli și dăunători, asta în condițiile în care cunoașterea și înțelegerea etapelor succesiunii ecologice și corelațiile cu viața din sol le-ar fi oferit foarte simplu răspunsul la problemele lor.

Astfel, evaluând corect stadiul de succesiune în care ecosistemul nostru se află, putem să realizăm noi o selecție a speciilor pe care dorim să le avem în ecosistemul nostru cultivat, în loc să lăsăm acest aspect la latitudinea mamei Natură. În funcție de contextul specific este posibil să avem nevoie de specii care să reziste în condiții aride, sau care să decompacteze solul, sau care să tolereze și remedieze solurile cu salinitate crescută, sau specii care să readucă nutrienții lipsă în sol, precum plante care acumulează dinamic minerale, care ajută la fixarea azotului, etc.

Prin urmare, în loc să lăsăm Natura să aducă plantele pionier pe care ea le are la îndemână pentru reabilitarea solului putem să le selectăm noi pe acestea, în așa fel încât elementele selectate să susțină evoluția ecosistemului spre stadii avansate ale succesiunii și, în același timp, să ne ofere și o producție, fie că vorbim de hrană pentru oameni, hrană pentru animale, plante medicinale, plante aromate, combustibil, etc.

Spre exemplu, dacă plantele pionier ne indică faptul că avem de a face cu un sol compactat, putem selecta noi înșine specii care să îndeplinească funcția de decompactare și care să ne ofere în același timp și o producție ce poate fi consumată/valorificată. Putem selecta, spre exemplu, ridichile Daikon, ridichii ce au o dimensiune mare a rădăcinii și care au puterea de a sparge solurile compactate, creând canale pentru aerare, infiltrare a apei, pentru circulația micro-organismelor, etc.

Mai mult, cunoscând etapele din procesul de succesiune ecologică putem, așa cum scria și Bill Mollison în cartea sa, să aducem de la bun început în ecosistemul nostru cultivat plante din diferite stadii de succesiune, oferind fiecăreia îngrijirea specifică de care are nevoie. Am putea spune, într-un fel, că putem, prin tehnici și strategii bine gândite, să „grăbim” procesul de succesiune. Adică, dacă în mod natural de la stadiul de la care noi pornim ar trebui să treacă o perioadă considerabilă de timp pentru ca arbuștii să își facă apariția, noi putem să îi includem în ecosistemul nostru cultivat mult mai devreme, fără a mai aștepta timpul pe care Natura și l-ar fi luat pentru a ajunge în acel punct.

Trebuie însă, neapărat, să luăm în considerare faptul că avem de lucrat la reabilitarea solului pentru ca el să poate susține toate acele specii din stadii mai avansate de succesiune pe care dorim să le introducem.

Acest lucru presupune, în primul rând, creșterea cantității de materie organică și, în al doilea rând, exersarea răbdării și a spiritului de observare.

Printre tehnicile și instrumentele pe care le avem la îndemână putem enumera mulcirea, utilizarea culturilor verzi, realizarea și utilizarea compostului, a vermicompostului, a ceaiurilor și extractelor de compost/vermicompost, utilizarea biochar-ului, inocularea cu EM (Efficient Microbes) sau diferite specii de fungi micorizanți, etc.

În ceea ce privește răbdarea, aceasta este esențială în tot acest proces, dat fiind faptul că oricât am căuta, prin tehnicile pe care le avem la îndemână și pe care le-am enumerat mai sus, să grăbim aceste procese naturale ele tot nu se vor întâmpla peste noapte și nici măcar de la un sezon la altul. Da, se pot obține rezultate extraordinare implementând aceste tehnici și definind strategii atent gândite în cadrul unui design de permacultură, însă avem nevoie de răbdare pentru ca lucrurile să înceapă să se pună în mișcare și ecosistemul să înceapă să se transforme și să se vindece.

Căci tocmai această lipsă de răbdare și înțelegere a faptului Natura are nevoie de timp (oricât am putea noi accelera procesele specifice), este un impediment și un „show stopper” pentru mulți dintre cei care își doresc să facă tranziția de la sistemele convenționale de cultivare la sistemele integrate.

Oamenii se așteaptă ca, din primul an în care poate folosesc mulci sau tehnicile de grădinărit fără sapă, lucrurile să meargă așa cum au văzut în exemplele create de alți oameni în timp – plantele să fie sănătoase, să nu existe boli sau dăunători iar producția să fie una bogată. Ori, în condițiile în care au pornit de la un stadiu incipient de succesiune ecologică, acest lucru este practic imposibil. Este nevoie de răbdare pentru ca micro-organismele să se dezvolte, să devină diverse, să apară și să se dezvolte fungii, să se creeze lanțul trofic din sol care să creeze textura permeabilă și aerată a solului, structură care să rețină apa și să transforme solul într-un mare rezervor, ș.a.m.d.

Imaginați-vă că în mod natural procesul de succesiune ecologică de la rocă goală și până la pădure poate dura și până la 40 de ani, timp pe care prin aceste tehnici îl putem reducem la 10-15 ani. Însă chiar și 10-15 ani reprezintă o perioadă de timp considerabilă, mai ales pentru cei care vor ca lucrurile să se întâmple ieri.

Iată deci cum ne poate ajuta cunoașterea și înțelegerea procesului de succesiune ecologică în reabilitarea și transformarea ecosistemelor noastre cultivate în ecosisteme stabile, sănătoase, diverse, rezistente și abundente, în evoluția lor spre maturitate.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.