Principii proiectare – Bill Mollison

„In life and in design we must accept that immutable rules will not apply, and instead be prepared to be guided on our continuing exploration by flexible principles and directives.” Bill Mollison – „Permaculture: A Designer’s Manual”

În cele ce urmează voi aborda cele 5 principii majore, aplicabile proiectării în Permacultură, sau design-ului de Permacultură, așa cum au fost ele definite de Bill Mollison, co-creatorul acestei filozofii de viață.

Fundația Permaculturii o reprezintă cele 3 principii etice, care sunt însăși esența ei.

Pornind de la aceste 3 principii etice, Bill Mollison a definit în lucrările sale mai multe principii aplicabile designului de Permacultură.

Mai jos se regăsesc cele 5 principii prezentate în manualul său de Permacultură, principii cu un caracter mai general și cu o puternică nuanță filozofică.

1. Lucrează cu Natura mai degrabă decât împotriva ei

Este mai bine să ajutăm decât să împiedicăm elementele, forțele, presiunile, procesele, operațiile, acțiunile, factorii și evoluțiile naturale. Cum spunea și Masanobu Fukuoka „Dacă aruncăm natura afară pe fereastră ea se va întoarce pe ușă cu o furcă.”

În prezent, oamenii au ajuns să lucreze atât de mult contrar acestui principiu, adică împotriva Naturii, încât este uimitor că nu reușesc să își dea seama cât de mult își îngreunează viața cu munci și activități inutile.

Eliminând tot mai multe elemente din ecosistemele în care acționează, oamenii au ajuns să fie nevoiți să suplinească tot mai mult funcții și roluri pe care acele elemente le realizau în mod firesc și natural.

Reducând, adesea până la extrem, diversitatea ecosistemelor lor cultivate oamenii ajung să se confrunte cu tot felul de provocări – boli și dăunători, fără a înțelege că ei înșiși sunt cei care au contribuit prin acțiunile lor la apariția respectivelor provocări.

A lucra cu Natura înseamnă în primul rând a o înțelege, a îi înțelege procesele, mecanismele, legile în baza cărora ea funcționează. Iar acest lucru se poate realiza doar prin acumularea de cunoaștere, adică prin învățare atât teoretică, din cărți și alte tipuri de materiale scrise, cât, mai ales, prin observare. Observarea este instrumentul cheie prin care putem înțelege mecanismele și procesele ce se desfășoară în Natură. Putem observa în sine soarele, ploaia, vântul, flora și fauna specifice spațiului în care ne desfășurăm activitatea, dar mai ales interacțiunile și legăturile dintre toate aceste elemente observate.

Spre exemplu putem extrage informații despre sol observând flora în sine – ce tipuri de plante cresc vor indica starea solului în care ele cresc. Însă extinzând observațiile noastre putem înțelege ce flora spontană crește în diferitele spații, raportat la cantitatea de lumină primită de la soare de acele spații. Cu alte cuvinte, putem observa ce micro-climate există în spațiul observat.

La fel putem înțelege spațiul din perspectiva tuturor energiilor naturale care acționează asupra lui și putem începe să vedem procesele, mecanismele, interacțiunile și conexiunile existe.

Și astfel, începem să cunoaștem Natura pentru ca apoi să lucrăm în armonia cu ea.

2. Problema este soluția

Totul funcționează în ambele sensuri și orice element poate fi o resursă pozitivă, însă depinde doar de noi să deslușim felul în care o putem folosi ca atare. Depinde doar de modul în care percepem lucrurile pentru ca acestea să fie avantajoase sau nu pentru noi. Practic doar atitudinile noastre fixe, inflexibile, reprezintă problemele cu care trebuie să ne confruntăm.

Caracteristicile unui element (ex. spațiul fizic, o plantă, vânt, apă, etc.) vor deveni „probleme” doar atunci când decidem să impune tipare care nu sunt în armonie cu Natura, mergând împotriva principiului anterior menționat.

Un exemplu relevant pentru acest principiu îl reprezintă deșeurile menajere. Acestea pot reprezenta o „problemă”, ce conduce la crearea a vaste spații în care necesare pentru depozitarea la grămadă – gropile de gunoi, producând gaze anaerobe urât mirositoare și intoxicante, poluând pânze freatice și afectând în mod negativ oamenii și mediul înconjurător, sau pot reprezenta o resursă prețioasă atunci când sunt transformate în compost și redate Naturii, în acord cu singura lege a Permaculturii – Legea Restituirii.

3. Fă cât mai puține schimbări pentru cel mai mare efect posibil

În acest fel, raportul dintre energia consumată și energia rezultată rămânând unul în avantajul nostru având ca urmare creșterea randamentului (productivității) acțiunilor pe care le întreprindem.

Spre exemplu, atunci când se alege o locație pentru construirea unui dig, ar trebui aleasă zona unde se poate obține cea mai mare acumulare de apă pentru cea mai mică dislocare sau mutare de pământ.

În prezent, oamenii folosesc (adesea irosind) cantități uriașe de resurse pentru rezultate mediocre. Irigatul este un exemplu în acest sens. Pentru o grădină la scară mică mulcirea este o acțiune ce presupune schimbări minime pentru un efect cu mult sporit față de realizarea unui sistem de irigare a unui sol descoperit, în care cea mai mare parte a apei se va pierde prin evaporare.

4. Productivitatea unui sistem este teoretic nelimitată

Singurele limite referitoare la numărul de utilizări posibile ale unui element în cadrul unui sistem sunt limitele privind cantitatea de informație acumulată și imaginația.

Exersând observarea și înțelegând interacțiunile și conexiunile dintre diferitele elemente ale unui ecosistem natural, vom putea emula aceste bune practici naturale și în ecosistemele noastre cultivate.

5. Totul grădinărește

Acest principiu se referă la faptul că fiecare element dintr-un ecosistem are un efect asupra mediului său înconjurător, modificându-l într-un fel sau altul. Nimic nu există în Natură de sine stătător și independent de restul elementelor componente ale acelui ecosistem.

Spre exemplu, o pasăre își va construi un cuib, va împrăștia semințe, a mânca insecte și va fertiliza solul, toate acestea având un impact asupra ecosistemului în care ea trăiește.

Astfel, observând modul în care diferitele elemente interacționează cu mediul lor înconjurător, putem folosi acest principiu în avantajul nostru, atunci când proiectăm sistemele și ecosistemele noastre cultivate, creând spre exemplu grădini care imită Natura și susțin biodiversitatea.

O grădină nu este doar un spațiu în care cultivăm hrană, ea este și un habitat pentru flora și fauna sălbatică, o sursă de frumusețe și încântare a simțurilor și mai mult o oportunitate de învățare.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.