Solul viu – Partea a patra

Continui, în această ultimă parte, cu prezentarea practicilor cu efecte distructive la nivelul vieții din sol și explicarea circuitului nutrienților în sol.

Biocidele și fertilizatorii sintetici

Cea de-a patra practică, cu efecte devastatoare la nivelul micro-biologiei din sol, este utilizarea fertilizatorilor sintetici și a biocidelor.

Atât biocidele, cât și fertilizatorii sintetici, sunt substanțe care nu fac altceva decât să distrugă viața din sol și să transforme solul viu într-un sol mort. Voi oferi în cele ce urmează argumentele care demontează ridicarea lor la rang de salvatori ai umanității de către susținătorii „revoluției verzi”.

Biocidele

Biocidele omoară cu mult mai multe organisme, decât pe cele pentru care sunt recomandate. Ele distrug o parte imensă a diversității micro-organismelor care se regăsesc atât în sol, cât și la suprafață, distrugând membrana celulară, extrăgând apa din celule și cauzând astfel liza celulară, sau dezintegrarea celulelor.

Și partea cea mai importantă, pe care acești cercetătorii nu o menționează niciodată atunci când promovează aceste substanțe, este că organismele patogene, cauzatoare de boli, sunt mult mai adaptate să dezvolte toleranță la aceste substanțe și să se recupereze mai rapid, față de micro-organismele benefice. Strategia micro-organismelor patogene este aceea de a se multiplica și dezvolta foarte rapid, în timp ce pentru organismele benefice timpul de refacere este mult mai îndelungat, putându-se ajunge până la dispariția totală a acestora din soluri.

Ca să ne facem o idee cât de repede se dezvoltă micro-organismele patogene, să luăm exemplul nematodelor care se hrănesc cu rădăcinile plantelor. Conform Pr. Dr. Elaine Ingham, o astfel de nematodă depune aproximativ 100 de ouă. Ouăle eclozează și nematodele tinere migrează în pământ. După 7-10 zile, maxim două săptămâni, aceste 100 de nematode se maturizează, se întorc în rădăcini și depun fiecare alte 100 de ouă la rândul lor. Astfel, în decursul unei luni se poate ajunge de la situația în care consideram că totul este în regulă, la situația în care am rămas fără cultură.

În schimb, o nematodă benefică, ce se hrănește cu aceste nematode mâncătoare de rădăcini are nevoie de 1 an (!!) de zile pentru a parcurge ciclul de viață până la maturitate.

Și cu cât aplicările sunt mai dese, cu atât sunt distruse tot mai multe micro-organisme benefice, oricât ar mai încerca ele să revină. De aceea, s-a ajuns la situația în care biocide tot mai puternice și în compoziții tot mai dubioase ajung să fie produse. Pentru că cei care lucrează în această industrie nu cunosc, nu vor să cunoască, sau, mai grav, ascund cum funcționează cu adevărat lucrurile în sol, în special într-un sol viu.

Atunci când există aceste micro-organisme benefice, aerobe, micro-organisme care favorizează dezvoltarea și proliferarea vieții, spațiile în care s-ar putea stabili micro-organismele cauzatoare de boli și probleme sunt pur și simplu ocupate.

O analogie pe care Pr. Dr. Elaine Ingham o propune în acest sens este cea a unei parcări. Imaginați-vă planta ca un mare spațiu de parcare. Atunci când avem micro-organisme benefice în sol, toate locurile de parcare sunt deja ocupate de către aceste micro-organisme benefice care îmbracă planta pe întreaga ei suprafață, atât în partea supraterană, cât și în partea subterană, protejând-o astfel de boli și dăunători. Folosind însă biocide, acest sistem de protecție al plantelor este gradual distrus, până când tot ce rămâne sunt însăși micro-organismele pe care substanțele ar fi trebuit să le „distrugă”. Asta ne arată de fapt cât de ineficiente sunt aceste substanțe.

Să luăm și exemplul fungilor care produc boli plantelor. Toți acești spori se află într-o stare latentă în sol, așteptând condițiile prielnice pentru a se activa. Atunci când „competiția” a fost înlăturată și condițiile din sol alterate, adică atunci când organismele benefice au fost distruse prin aplicarea biocidelor, ajungându-se astfel la un mediu anaerob, într-un final acești spori primesc cale liberă și germinează. Au hrana de care au nevoie ca să se dezvolte și dintr-o dată, aproape peste noapte, toată cultura este compromisă.

Și asta se întâmplă pentru că oamenii au creat aceste condiții prielnice patogenilor, utilizând excesiv mașinării tot mai grele și stropind biocide în concentrații tot mai puternice și în cantități tot mai mari.

Și nu în ultimul rând, aceste toxine sunt păstrate în țesuturile plantelor și ele ajung să fie ingerate de către oamenii care le consumă, producând boli și dezechilibre metabolice și endocrine. Sunt tot mai multe studii care confirmă existența pesticidelor, ierbicidelor și a altor „cide” în alimentele produse de agricultura industrializată, pe care marea majoritate a populației a ajuns să le consume.

Trebuie așadar să înțelegem toate procesele care au loc în sol pentru a preveni astfel de situații.

Fertilizatorii sintetici

Deși aparent, pe termen scurt, par să funcționeze, fertilizatorii sintetici contribuie la distrugerea masivă a micro-organismelor benefice din sol, adică a organismelor care fac ca solul să fie viu și să aibă capacitatea de a oferi nutrienții de care plantele au nevoie, în fiecare moment din fiecare zi, în cantitățile necesare și atunci când ele au nevoie de acești nutrienți.

Oamenii au ajuns să creadă că știu mai bine decât plantele de ce nutrienți au acestea nevoie și când au nevoie de ei și în ce cantități, pentru a se dezvolta și crește armonios. O iluzie extrem de dăunătoare. Și astfel, cu această falsă convingere, au ajuns să împrăștie și să folosească cantități tot mai mari de fertilizatori sintetici, văzând că pe termen scurt „funcționează”.

De fapt ce ne arată acest „funcționează” este tocmai faptul că solul este mort și că fără aducerea acestui aport exterior de „nutrienți”, nimic nu ar crește.

Vânzătorii de fertilizatori anorganici vor căuta să convingă cumpărătorii că nitrogenul este nitrogen, indiferent de forma în care acesta vine. Însă Pr. Dr. Elaine Ingham ne învață că adevărul se află exact în direcția diametral opusă. Nitrogenul nu este nitrogen indiferent de forma în care se găsește. Este de o importanță majoră să înțelegem acest lucru. Și asta pentru că nitrogenul care va fi reținut în sol este complet diferit de nitrogenul care se mișcă odată cu apa, care este „spălat” sau care „se scurge” din sol rapid. Aceasta din urmă este o formă foarte diferită de cele necesare creșterii și dezvoltării armonioase și firești a plantelor și este forma fertilizatorilor sintetici.

Pentru a înțelege această diferență, este nevoie să aducem în imagine și puțină chimie.

Rocile conțin nitrogen în formă cristalină. Nitrogenul mai este prezent și în formă gazoasă în aer. Atunci când bacteriile și fungii „mănâncă” rocile, are loc procesul de solubilizare a nitrogenului, care astfel ajunge în corpurile acestor organisme. În acest moment putem spune că avem nitrogen în sol. Mai departe, acest nitrogen este reținut de materia organică, deoarece atunci când fungii și bacteriile sunt mâncate de către protozoare, nematode, micro-artropode, sau râme, acestea eliberează nutrienții prin excrețiile pe care le elimină în urma proceselor lor metabolice. Ceea ce se elimină, de fapt, sunt nutrienți într-o formă care este accesibilă plantelor, formă care este reținută în materia organică din sol, dacă aceasta există bineînțeles. Iar apoi plantele preiau acești nutrienți, în funcție de nevoile lor din fiecare moment. Acum plantele au nitrogen, iar acesta este reținut în materia organică din sol.

Același lucru este valabil și pentru sulf sau fosfor. Acești nutrienți sunt practic transferați de către micro-organisme din forma lor cristalină în forma accesibilă plantelor, reținută în materia organică, prin circuitul nutrienților din sol.

Pr. Dr. Elaine Ingham a denumit aceste procese „The Soil Food Web”, în traducere „Rețeaua Nutrienților din Sol”.

Așadar, nutrienții trebuie să se regăsească într-o anumită formă pentru a putea fi preluați de către plante. Pentru nitrogen, formele pe care le pot prelua plantele sunt nitrații și amoniul. Plantele anuale vor prefera nitrații, sau nitrații predominant și într-o cantitate mai mică amoniul. În cazul pășunilor cantitățile de nitrați și amoniu de care plantele au nevoie sunt în cantități mult mai echilibrate. Pe măsură ce avansăm în zonele cu copacii și tufișuri, adică plante perene, plantele vor avea nevoie de mai mult amoniu și mai puțini nitrați, în timp ce în cadrul sistemelor forestiere perene vechi, păduri seculare, nitrații vor lipsi cu desăvârșire și pot fi chiar dăunători elementelor din ecosistem.

„Nitrații produc boli în cadrul pădurilor de conifere sau în cadrul pădurilor seculare.”

Pr. Dr. Elaine Ingham

Acum că am scris pe scurt despre formele de nutrienți pe care plantele le pot asimila, să vedem și „Ce sunt fertilizatorii sintetici?”.

Fertilizatorii sintetici sunt săruri anorganice. Există mai multe săruri, nu doar cea pe care o folosim în bucătărie. Și fiind săruri, în momentul în care ajung în sol, produc pagube foarte mari la nivelul micro-biologiei solului.

De ce?

În primul rând pentru că aceste săruri anorganice vor absorbi foarte multă apă din sol, „furând-o” practic atât plantelor, cât și micro-organismelor benefice, care au nevoie de ea pentru a trăi și a se dezvolta. Prin urmare plantele vor suferi dublu, atât de lipsa apei cât și de lipsa nutrienților creați de către micro-organismele benefice.

În plus, fertilizatorii sintetici sunt spălați de către ploi și este observat în studii faptul că o foarte mare parte din cantitățile de fertilizatori sintetici împrăștiați în sol (conform Pr. Dr. Elaine Ingham 80%) este spălată de ploi și ajunge în pânzele freatice sau în cursurile apelor, poluându-le.

Găsiți mai multe informații despre contaminarea pânzelor freatice și a cursurilor de apă în articolul din link-ul următor http://www.fao.org/docrep/w2598e/w2598e06.htm.

Ceea ce rămâne, dizolvându-se în apă, forțează plantele să „bea” mai mulți nutrienți decât ele și-ar lua dacă aceștia s-ar regăsi în formele accesibile în materia organică. Ceea ce vedem, prin urmare, sunt plante „obeze” crescute forțat și cu un dezechilibru major în ceea ce privește densitatea nutrienților. Iar acest aspect are un efect negativ implicit asupra persoanelor ce le consumă, determinând în timp dezechilibre metabolice.

Mai mult, folosirea fertilizatorilor sintetici, cum ar fi azotul, creează o supra-alimentare cu un singur tip de element, iar Permacultura ne învață că orice resurse atât în deficit, cât și în exces, creează dezechilibre. La fel se întâmplă și în cazul fertilizatorilor sintetici cu azot. Va apărea o supra ofertă de azot, care va crea un dezechilibru intens la nivelul tuturor celorlalți nutrienți din sol.

Echilibrul este calea, așa cum și Pământul nostru susține viața tocmai pentru că se află într-o zona de echilibru față de Soare, nici prea aproape, nici prea departe. Pr. Dr. Elaine Ingham face o analogie cu faptul că și noi oamenii avem nevoie de o anumită cantitate de arsenic pentru ca creierele noastre să funcționeze optim. Prea mult însă și corpul este otrăvit, prea puțin și nu funcționează corespunzător. La fel și în cazul plantelor prea mult dintr-un singur fel de element va produce un dezechilibru.

Natura însă a găsit cele mai potrivite mecanisme de a asigura toți nutrienții de care plantele au nevoie, în cantitățile și la momentele în care acestea au nevoie, prin acest circuit al nutrienților în sol, pe care l-am explicat anterior.

La final…

Vreau să închei această serie de articole într-o notă pozitivă. Am vorbit despre practicile dăunătoare vieții din sol, însă vreau să vă asigur că există și o multitudine de practici benefice, care ne ajută să creștem cantitatea de sol viu și să îi îmbunătățim calitatea, adică să îi îmbunătățim structura prin creșterea numărului de micro-organisme benefice și a cantității de materie organică din sol.

Puteți citi mai pe larg despre toate aceste practici, printre care cultivarea fără sapă („No-dig gardening”), compostarea cu degajare de căldură, vermicompostarea, bokashi (sau fermentarea anaerobă cu ajutorul unor microbi specializați), grădinăritul natural („natural farming”), mulcirea, utilizarea biochar-ului și a micro-organismelor eficiente („Effective Micro-organisms”) în articole dedicate, pe care le găsiți aici pe site.

Înainte de toate însă, este important să înțelegem cum funcționează lucrurile în sol pentru a ști cum să acționăm corespunzător, într-o manieră non-toxică și non-invazivă.

Și să ne amintim mereu că SOLUL este RESURSA PRIMORDIALĂ, fără de care nicio civilizație, inclusiv a noastră, nu are cum să prospere și să înflorească.

Va las și o recomandare, anume aceea de a viziona documentarul „Dirt! The Movie”, pentru care nu am suficiente cuvinte să îi subliniez valoarea. Documentarul prezintă într-o lumină nouă și foarte reală importanța acestei resurse esențiale… SOLUL VIU.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.

https://www.youtube.com/watch?v=HfRvuPIN4kk