Explicam în prima parte a acestei serii ce este solul și de ce viața din sol este atât de importantă atunci când vorbim de calitatea solului și de capacitatea lui de a susține tot ceea ce vedem la suprafață.
Micro-organismele benefice
Următoarea întrebare care se pune este „Și care sunt aceste organisme benefice, care fac ca solul să fie viu?”
Micro-organismele benefice care asigură circuitul nutrienților în sol sunt, în principal, bacteriile, fungii, protozoarele, nematodele, micro-artropodele, artropodele.
Cercetătorii descoperă noi și noi forme de viață în sol și, probabil că, sunt încă multe de descoperit, însă fără cele menționate anterior și cunoscute într-o măsură mai mare, putem spune că solul este un sol mort, adică neproductiv.
Lanțul trofic din sol
Bacteriile și fungii sunt cele care extrag din particulele de nisip, argilă, pietriș, rocă și sedimente, nutrienții necesari dezvoltării vieții. Însă dacă am avea în sol doar bacterii, sau doar fungi, lucrurile tot nu s-ar putea mișca în direcția creșterii și dezvoltării armonioase a organismelor la nivel macro. Este nevoie ca aceste micro-organisme să fie „consumate” de următorul nivel din lanțul trofic, format din protozoare și nematode, iar ele de următorul nivel din lanțul trofic, adică micro-artropode, artropode și râme, și tot așa, pentru ca nutrienții de care plantele au nevoie să fie eliberați în sol, în forma în care plantele să îi poată accesa cu ușurință, în cantitățile de care au nevoie, și mai ales, atunci când au nevoie.
Plantele, prin procesul de fotosinteză, creează zaharuri, din care o parte le emană apoi prin rădăcini în sol, sub formă de exsudate, pentru a crea condițiile necesare bacteriilor și fungilor să apară, să se dezvolte și să se multiplice.
Unul din principiile pe care Bill Mollison le-a inclus în manual său de Permacultură este „Everything gardens”, sau „Totul grădinărește”. Acest principiu se aplică și plantelor, care practic „cultivă”, în jurul rădăcinilor lor, bacteriile și fungii de care au nevoie pentru a obține apoi nutrienții necesari pentru a crește și a se dezvolta armonios și sănătos.
Aceste „prăjiturele”, cum le numește Pr. Dr. Elaine Ingham, pe care plantele le oferă ca festin bacteriilor și fungilor sunt extrem de variate, și nu doar de la o plantă la alta, ci inclusiv în cadrul aceleiași plante, la nivelul diferitelor părți ale rădăcinii. Iar planta face acest lucru în funcție de nevoile sale din fiecare moment, pentru a putea crește în jurul rădăcinilor sale toate acele bacterii și toți acei fungi de care are nevoie și care îi vor asigura apoi toți nutrienții necesari pentru a se dezvolta și reproduce mai departe. Iar nutrienții aceștia vor fi luați de către plantă atunci când are nevoie de ei, în combinațiile și cantitățile de care are nevoie.
Ar trebui, așadar, să înțelegem că cel mai bine și mai bine, planta însăși știe ce are nevoie în fiecare moment al existenței sale, aspect care este imposibil de cunoscut de către oameni. Oamenii doar cred că știu de ce au nevoie plantele pe care le cultivă și restrâng, prin urmare, aria nutrienților la cei 3 macro-nutrienți, azot, fosfor și potasiu, când, în fapt, plantele au nevoie de mult mai mulți nutrienți pentru a prospera, inclusiv oligoelemente. Spre exemplu, plantele au nevoie și de Bor pentru a crește și a se dezvolta armonios. Însă în ce cantități și când au nevoie de el? Cum ar putea omul să cunoască aceste aspecte? Poate doar dacă plantele ar putea vorbi și ne-ar putea spune în fiecare moment de ce au nevoie.
Toate aceste procese le regăsiți prezentate grafic în diagrama Circuitului nutrienților în sol, de la finalul acestei părți.
Bacteriile și fungii
Bacteriile sunt cele care „mănâncă” pietrele, rocile, sedimentele, extrăgând nutrienții existenți în formă cristalină în acestea. Ele creează micro-agregatele din sol, după care vin fungii care, prin procesele lor metabolice, creează acele „rețele” care adună micro-agregatele în macro-agregate și care creează practic structura unui solul viu – o structură permeabilă, aerată, care permite apei și oxigenului să pătrundă și să fie reținute în sol, facilitând astfel viața în toate formele ei.
Fungii sunt de o importanță uriașă, total nerecunoscută de știința zilelor noastre, iar micologia, așa cum spune și Peter McCoy, autorul unei impresionante lucrări în domeniu, intitulată Radical Mycology, este o mega-știință puternic neglijată.
„Fungii se regăsesc în toate formele de viață de pe Pământ și au o influență majoră asupra acestora. Responsabili pentru mai mult de 90% din toate procesele de descompunere, fungii sunt un element critic în redistribuirea nutrienților între diferitele forme de viață existente. Creatori ai solului, fungii creează ecosisteme întregi și ghidează componența locuitorilor acestora. Acum mai bine de 2 miliarde de ani, fungii au fost primele mari organisme care au prosperat pe uscat. Ei sunt cei care au înlesnit calea pentru toate plantele, animalele și toate erele de evoluție care au urmat. Nevăzuți și tăcuți, acești omniprezenți majordomi ai naturii lucrează să vindece, să susțină și să dezvolte viața pe acest Pământ. Din ei ne tragem și lor le datorăm lumea așa cum o cunoaștem astăzi.”
Peter McCoy, Radical Mycology.
Protozoarele și nematodele
Și deși, așa cum afirmă și Peter, importanța fungilor este una extraordinară, așa cum menționam mai sus, este nevoie de întregul lanț trofic în sol pentru ca nutrienții din substratul anorganic să devină accesibili plantelor. Dacă am avea doar bacterii și fungi, acestea ar prelua în organismele lor nutrienții pe care îi extrag din roci, nisip, sedimente, argile, materie organică, și aceștia ar rămâne „închiși” în organismele lor.
Protozoarele și nematodele sunt următoarele organisme pe lanțul trofic care vin să mănânce bacteriile și fungii și, prin procesul lor de hrănire și eliminare a resturilor metabolice, încep să elibereze nutrienții în forma organică, pe care plantele o pot accesa.
La rândul lor, protozoarele și nematodele sunt mâncate de următoarele organisme din lanțul trofic, care la rândul lor eliberează nutrienți în forme pe care plantele le pot prelua și tot așa mai departe.
La finalul acestei părți regăsiți diagrama circuitului nutrienților în sol.
În ceea ce privește nematodele, sunt mai multe aspecte ce ar trebui înțelese. Agricultura convențională „cunoaște” doar nematodele „dăunătoare”, adică acele nematode care atacă și mănâncă rădăcinile plantelor și care pot produce pagube majore culturilor.
Însă munca depusă de Pr. Dr. Elaine Ingham ne arată că există, în fapt, mai multe tipuri de nematode, că ele sunt și benefice și că pe acestea ar trebui să ne dorim să le avem cât mai prezente în solurile noastre, pentru a putea avea întregul circuit al nutrienților asigurat. Acestea sunt nematodele care se hrănesc cu bacterii, nematodele care se hrănesc cu fungi și nematodele carnivore care se hrănesc cu alte nematode. Și nu deloc întâmplător, aceste nematode „carnivore” preferă la meniu exact nematodele care atacă rădăcinile plantelor.
Un alt aspect foarte important este acela că nematodele benefice sunt micro-organisme ce prosperă în condiții aerobe, în timp ce nematodele care atacă rădăcinile plantelor sunt micro-organisme ce preferă condițiile anaerobe.
Aerob vs. anaerob
Este forte important să înțelegem, așadar, că bacteriile și fungii formează un înveliș viu în jurul rădăcinilor unei plante, deoarece planta însăși eliberează toate acele zaharuri cu care bacteriile și fungii se hrănesc. Vorbim aici de miliarde de bacterii și kilometrii și kilometrii întregi de hife, inclusiv fungi micorizanți. Iar această abundență de bacterii și fungi atrage după sine și organismele care să le consume, adică protozoarele, nematodele benefice, micro-artropodele, artropodele, râmele, toate desfășurându-și activitatea în acest micro-ecosistem creat de plantă. La rândul lor, toate aceste micro-organisme eliberează toți nutrienții de care planta are nevoie în forme accesibile, adică forme organice, într-un echilibru perfect.
Și mai important este să înțelegem că aceste micro-organisme benefice sunt AEROBE, adică pot să crească și să se multiplice EXCLUSIV în prezența oxigenului. De aceea, atunci când nivelul de oxigen scade, sub o anumită limită, aceste organisme benefice intră într-o stare de latență sau mor (dacă dispariția oxigenului este foarte bruscă și nu au timp să se adapteze), lăsând astfel loc micro-organismelor anaerobe, cauzatoare de boli și probleme.
Rețineți că atât organismele aerobe, cât și cele anaerobe, coexistă simultan, însă în funcție de condițiile din sol, unele sau altele sunt active și se înmulțesc.
Continuă să înveți despre Solul Viu, citind în următoarea parte a acestei serii care sunt factorii care conduc la crearea condițiilor anaerobe în sol.
Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.
Înscrie-te la newsletter
Primești articole noi și noutăți despre permacultură. Îți trimitem doar informații utile.
După înscriere vei primi un email de confirmare. Dacă nu îl găsești în Inbox, verifică și folderul Spam sau Promotions.
Te poți dezabona oricând. Vezi Politica de confidențialitate.
