Solul viu – Partea a treia

Acum că am aflat ce este un sol viu și care sunt organismele care îi dau viață, haideți să vedem care sunt procesele și practicile care duc la degradarea solurilor și pierderea vieții din el.

Așadar, care sunt factorii care fac ca un sol să devină anaerob?

Omenirea utilizează în prezent o serie de practici dăunătoare solului viu, adică practici care creează stări anaerobe în sol.

Fac o mică paranteză aici, pentru a menționa că toate aceste practici dăunătoare au venit odată cu „marea revoluție verde” – o abordare nerealistă, creată de marile corporații, ce ignoră cu desăvârșire realitățile vieții din sol, și care, în loc să se îndrepte spre biologie, s-au îndreptat spre inginerie și chimie anorganică, creând utilaje tot mai mari și mai mari și combinații de elemente chimice tot mai ciudate și mai nocive.

Pentru că așa cum spune și Geoff Lawton, renumit profesor și Designer în Permacultură, de fapt „acești oameni nu au inventat nimic nou, ci doar au ajuns să combine în forme foarte alambicate și nefirești elementele deja existente”. Și pe lângă efectele devastatoare la nivelul biologiei din sol, această „mare revoluție verde” a avut și un efect social și economic negativ, deși, în aparență, unii oameni „o duc mai bine”.

În realitate, însă, a fost distrusă în mare proporție producția locală de hrană sănătoasă și densă din punct de vedere nutritiv, subvențiile fiind acordate marilor ferme (corporații), care fără aceste subvenții ar suferii pierderi enorme ce le-ar falimenta imediat. Acordarea acestor subvenții a permis marilor corporații din industria agricolă să practice prețuri mici, prețuri cărora producătorii locali le fac față cu greu, sau nu le pot face față deloc. Și rețineți că toate aceste subvenții sunt acordate, de fapt, tot din taxele plătite de populație.

Închei aici paranteza deși discuția este mult mai amplă. Deci, haideți să vedem care sunt practicile care conduc la crearea condițiilor anaerobe în sol și care sunt mecanismele prin care aceste practic conduc la acest rezultat.

Aratul și utilizarea mașinăriilor de mare tonaj

Prima practică distructivă pe care o abordez este aratul, sau săpatul/discuitul la scară mai mică. Această practică are efecte distrugătoare atât la nivelul micro-organismelor benefice care trăiesc în sol, cât și la nivelul structurii solului în sine.

Atunci când arăm sau săpăm, creăm haos în lumea acestor micro-organisme, tăindu-le și ciopârțindu-le masiv. Iar cei mai afectați în acest proces sunt fungii, care, așa cum spuneam in partea a doua a acestei serii, sunt de o importanță crucială în ceea ce privește sănătatea și productivitatea solului.

Distrugând biomasa de fungi se creează în sol condiții puternic alcaline, condiții pe care bacteriile le preferă și astfel se ajunge în situația unui sol dominat de bacterii, ceea ce va avea drept consecință proliferarea „buruienilor”, pentru care cei care practică agricultura convențională vor utiliza ierbicide.

Și cu cât vor ara mai mult, cu atât condițiile din sol vor deveni mai alcaline, bacteriile vor crește în număr și mai mare și „buruienile” vor găsi un mediu tot mai favorabil lor, iar fermierii vor folosii tot mai multe ierbicide, intrând într-un cerc vicios ce le va solicita tot mai multe și mai multe resurse.

„Buruienile” fac subiectul unui articol separat pe care îl găsiți în categoria Flora și fauna, care vă va ajuta să le înțelegeți și să le apreciați pentru ceea ce sunt de fapt, anume mecanisme de vindecare și regenerare a solului, mesageri privind starea de sănătate a solului.

Totodată, fungii sunt printre cei mai importanți actori în acțiunea de sechestrare a carbonului în sol. Atunci când arăm sau săpăm, îi distrugem și, totodată, materia organică existentă în sol se oxidează și eliberează astfel carbonul care ar rămâne altfel sechestrat în sol și ar contribui la creșterea fertilității și a capacității de retenție a apei și nutrienților în sol. Carbonul în sol este de fapt materie organică.

Un alt efect negativ indirect, al aratului și săpatului, asupra acestor micro-organisme derivă din alterarea structurii fizice a solului. Atunci când arăm și săpăm pământul, deși la suprafață pare că îl facem mai „aerat”, în adâncime, de fapt, apare compactarea. Și cu cât mai intense sunt aceste practici, cu atât mai puternică ajunge să fie compactarea. Observând că pământul devine tot mai compactat, în loc să caute să înțeleagă cum funcționează lucrurile în sol, susținătorii agriculturii convenționale au creat utilaje tot mai mari și mai grele, care au determinat compactări tot mai puternice și tot mai în adâncime.

Iar compactarea este inamicul numărul unu al oricărui mediu aerob. Atunci când solul se compactează, oxigenul și apa nu mai au cum să pătrundă în structura solului și să fie reținute de acesta. Apa ajunge să stagneze deasupra zonei de compactare și determină, la limita superioară a zonei de compactare, apariția unui mediu puternic anaerob, mediu de care toate plantele vor caută să fugă.

Cu cât compactarea este mai puternică și mai la suprafață, cu atât mai mic este spațiul care rămâne la dispoziția plantelor pentru a își întinde rădăcinile. De aceea, promotorii „revoluției verzi” spun că plantele își cresc rădăcinile în „primii 10-15 cm de sol”. O afirmație falsă și total lipsită de înțelegerea realității din sol.

Plantele își cresc rădăcinile atât de mult cât structura solului le permite, iar dacă condițiile din sol sunt aerobe pentru 13 metrii adâncime, atunci plantele își vor duce rădăcinile cât de mult vor putea în tot acest spațiu. Analizele făcute în preeriile americane au relevat ierburi ale căror rădăcini se întindeau până la 2-3 metrii adâncime. Însă acele soluri erau bogate în materie organică și fertile, erau pline de viață și aerobe, cu o structură aerată, care le facilita plantelor întinderea rădăcinilor în sol cu ușurință.

Ori în cazul monoculturilor utilizate de agricultura industrializată, în care solul este puternic deranjat de mai multe ori pe an, uneori și de 8-10 ori pe an, pentru arat și stropit cu nenumărate substanțe chimice, compactarea care se produce este extremă și, prin urmare, culturile nu mai au condițiile prielnice în care să se dezvolte. Și deși am văzut cu toții că un fir de iarbă poate să iasă și prin beton, problema aici nu este de „duritate”, ci este acel mediu anaerob care se creează în partea superioară a zonei de compactare, mediu toxic, care pur și simplu omoară plantele dacă „se gândesc” să își ducă rădăcinile în el.

În imaginea de la finalul acestei părți se poate observa cu ușurință acest mediu anaerob, stratul de culoare negru închis. De câte ori vedem un sol negru, avem în față un indiciu extrem de important care ne spune că acel sol a devenit anaerob. Mai sunt și alte indicii, cum ar fi mirosul (de ouă stricate, de putreziciune, înțepător ca de oțet), însă culoarea neagră ne spune întotdeauna că solul a devenit anaerob.

Traficul intens

Traficul intens este, de asemenea, un factor care are ca rezultat compactarea solurilor. Fie că vorbim de oameni, mașini sau animale, circulatul intens și constant pe o suprafață de teren va conduce la compactarea acesteia. Gradul de compactare și adâncimea la care aceasta se va manifesta vor depinde de greutatea exercitată asupra suprafeței de pământ și de durata și intensitate de expunere la acești factori.

Pășunile care sunt păscute intensiv, suprafețele de pământ unde sunt ținute păsări, curțile, fără beton sau alte pavaje, intens circulate de oameni sau mașini, etc. sunt exemple de compactare ca urmare a traficului intens, pe care aproape toți le-am întâlnit. Chiar și în grădini, pe acolo pe unde mergem des, cărările și aleile pe care le folosim, vor ajunge să fie zone de compactare.

Ce putem face în acest sens?

În ceea ce privește compactarea creată de animale, pentru turmele mari de animale, se poate integra strategia păscutului prin rotație, sau Managementul Holistic, tehnică creată de Allan Savory.

În ceea ce privește creșterea animalelor în gospodării, dacă spațiul permite, o tehnică foarte eficientă este cea a organizării de padocuri și rotirii animalelor între acestea, cu o anumită periodicitate. Delimitarea spațiilor și timpul în care animalele sunt ținute într-un anumit padoc, intervalele de rotație, depind de tipul animalelor (mai mici sau mai mari), de numărul lor și de nevoile de hrană ale acestora. Acest sistem previne suprasolicitarea și distrugerea solurilor și a vieții benefice din acestea.

Dacă spațiul nu permite organizarea de padocuri, atunci trebuie regândit numărul de animale ce pot fi ținute în gospodărie, astfel încât efectul lor asupra ecosistemului să fie unul benefic. În aceste cazuri există soluții inteligente pentru construirea de cotețe eficiente, de țarcuri de compostare, în care animalele să se simtă confortabil iar ecosistemul să fie protejat.

Un astfel de exemplu îl regăsim în filozofia de cultivare și creștere a animalelor numită Korean Natural Farming, pentru creșterea porcilor. Este vorba de cotețe eficiente, care nu degajă miros și pentru care nu este necesară curățarea dejecțiilor produse de animale.

La finalul acestei părți găsiți detalierea modului de construire a acestor cotețe și felul în care ele funcționează în clipul realizat de Chris Trump, un expert în domeniul Korean Natural Farming.

Monoculturile

O altă practică dăunătoare este cea a utilizării monoculturilor.

Monoculturile afectează micro-biologia din sol prin faptul că limitează accesul la o gamă bogată și variată de hrană pentru aceste micro-organisme, un singur tip de plantă neputând să ofere multitudinea de „prăjiturele” de care micro-organismele din sol au nevoie pentru a fi ele însele o comunitate diversă și prosperă. În combinație cu practica aratului și a utilizării echipamentelor grele, care produc compactare, monoculturile deschid calea și invită practic bolile și dăunătorii să prolifereze.

Și, așa cum spune și Pr. Dr. Elaine Ingham, atunci când plantele sunt „bolnave” de fapt natura ne transmite semnalele că „ceva este în neregulă cu solul” și prin urmarea ea va trimite „gunoierii”, adică bolile și dăunătorii, pentru a face curat și a lăsa loc „buruienilor” care vin să regenereze solul.

Continuă să înveți despre Solul Viu, citind ultima parte a acestei serii pentru a afla despre alte practici ce influențează în mod negativ solul viu.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.