Compostarea – Metoda compostării active – Calitatea compostului

În articolul anterior, „Compostarea – Metoda compostării active – Umiditatea”, am explorat rolul umidității în procesul de compostare, precum și modul în care grămada de compost trebuie întoarsă și aranjată pentru a susține desfășurarea corectă a proceselor biologice. În continuare, ne concentrăm asupra rezultatului final: cum recunoaștem un compost de calitate și ce caracteristici trebuie să aibă acesta.

Dar, înainte de toate, este important să revenim puțin asupra compoziției, deoarece aceasta influențează în mod direct tipul de compost pe care îl vom obține — un compost bogat în bacterii sau unul bogat în fungi.

Compoziția unei grămezi de compost

Scriam în prima parte a acestei serii că în grămada de compost trebuie să existe materie organică bogată în azot, care oferă combustibilul necesar declanșării procesului de compostare.

Pentru o compostare reușită, este însă necesar ca grămada să conțină și alte tipuri de materie organică.

Este necesară adăugarea de materie organică verde, precum iarbă sau plante verzi proaspăt tăiate (sau ușor uscate). Aceasta reprezintă hrana miliardelor de bacterii care se dezvoltă în procesul de compostare.

Pe lângă materia organică verde, este esențială și prezența materiei organice maro, adică materie bogată în carbon: lemn, frunze uscate, carton, hârtie sau plante care și-au încheiat ciclul de viață. Odată încheiat ciclul de viață, structura acestor plante este alcătuită în mare parte din carbon. Această categorie reprezintă hrana fungilor care se dezvoltă în compost.

În funcție de direcția pe care dorim să o dăm procesului — favorizarea bacteriilor sau a fungilor — proporțiile dintre aceste tipuri de materie vor varia.

Indiferent de rețetă, un lucru rămâne esențial: diversitatea. Cu cât materia organică este mai variată, cu atât vom susține dezvoltarea unei biodiversități mai bogate de microorganisme.

De asemenea, dimensiunea materiei organice este importantă. Fragmentele prea mici (precum rumegușul) reduc porozitatea și cresc riscul de anaerobioză. Fragmentele prea mari sunt greu de descompus. Echilibrul este esențial.

Cum recunoaștem un compost de calitate?

Cea mai sigură metodă de evaluare a unui compost este analiza la microscop.

În lipsa acestei posibilități, ne putem ghida după câteva criterii fizice:

1. Culoarea
Un compost de calitate are culoarea ciocolatei negre, aproximativ 70% cacao. Dacă nu sunteți siguri, comparați-l cu o tabletă de ciocolată.

Această culoare este dată de conținutul ridicat de acizi humici. Dacă observați o culoare negru intens, este foarte probabil ca materialul să fie anaerob — și, prin urmare, nu este compost.

2. Mirosul
Un compost de calitate are un miros plăcut, asemănător solului de pădure.

Dacă apar mirosuri înțepătoare (oțet, putrefacție, ouă stricate), atunci materialul este anaerob și nu trebuie utilizat.

3. Textura
Textura trebuie să fie aerată, cu canale vizibile de aerare. Nu trebuie să existe bucăți mari nedescompuse.

Dacă materialul este cleios sau compact, procesul nu a fost complet.

4. Conținutul de acizi humici
Acizii humici sunt creați de fungi și au un rol esențial în ecologia solului.

Testul este simplu: se pune compost într-un tifon, se trece apă ușor peste el și se colectează lichidul. Dacă culoarea este similară cafelei și nu se limpezește în timp, compostul conține acizi humici. Dacă se limpezește, este posibil să fie colorat artificial.

Aceste criterii sunt utile și atunci când cumpărați compost. De asemenea, puteți solicita producătorului informații despre proces: temperaturi, întoarceri, durată. Lipsa acestor date ridică semne de întrebare.

Ce facem dacă nu ne-a reușit compostul?

Dacă rezultatul nu corespunde criteriilor, nu este un eșec.

Materialul poate fi refolosit ca materie organică maro într-un nou proces.

Dacă grămada a devenit anaerobă, întindeți materialul pentru a redeveni aerob, apoi reutilizați-l.

Păstrarea compostului

Compostul își păstrează calitățile aproximativ 2 ani, dacă este depozitat corect.

În primele 6 luni, activitatea biologică poate crește, după care începe să scadă treptat.

Pentru păstrare optimă:

• compostul trebuie acoperit
• protejat de ploaie (exces de apă)
• protejat de soare și vânt (deshidratare)

Ideal este să fie depozitat într-un spațiu protejat, care menține echilibrul de umiditate și aerare.

Continuă să înveți despre compost în partea următoare, „Compostarea – Vermicompostarea”, unde vom explora modul în care râmele contribuie la transformarea materiei organice.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.