Compostarea – Metoda compostării active – Temperatura

.Spuneam în prima parte a acestei serii, „Compostarea – Ce este în realitate compostul?”, că materia organică lăsată să putrezească nu este compost.

Există mai multe metode de compostare. Deși multă lume crede că există un singur mod de a obține un compost bun, în realitate există o varietate de tehnici.

Cele mai cunoscute metode, pe care le voi aborda, sunt compostarea termică, compostarea cu râme (vermicompostarea) și fermentarea anaerobă (tehnica Bokashi) — un proces în două etape, care începe cu o fermentare anaerobă realizată cu ajutorul unor bacterii eficiente (effective microbes – EM), urmată de o etapă de descompunere aerobă.

Compostarea termică sau compostarea cu degajare de căldură

Caracteristica principală a acestei tehnici este, după cum îi spune și numele, degajarea de căldură.

Compostarea corectă are loc cu degajare de temperatură.

Pr. Dr. Elaine Ingham folosește o analogie pe care o consider foarte utilă. Gândiți-vă la momentele intime dintr-un cuplu — ele sunt însoțite de o mare degajare de căldură. Același lucru se întâmplă și în procesul de compostare. Organismele cresc, se hrănesc și se multiplică, iar acest proces generează căldură.

Această tehnică necesită un anumit nivel de experiență, însă, odată înțeleasă, aduce beneficii semnificative și devine din ce în ce mai ușor de aplicat.

Pentru a o realiza corect este necesar un termometru de compost, cu ajutorul căruia temperatura grămezii poate fi monitorizată periodic. Frecvența acestor verificări diferă în funcție de rețeta utilizată.

Grămezile de compost cu un conținut ridicat de materie organică bogată în azot trebuie monitorizate mai frecvent decât cele cu un conținut mai redus. Azotul este combustibilul pe care microorganismele îl folosesc pentru a crește și a se multiplica — ceea ce Pr. Dr. Elaine Ingham numește sugestiv „party food”.

Bălegarul, găinațul sau excrementele de iepure sunt frecvent utilizate ca surse de azot. Compostul poate fi realizat însă și fără acestea, existând și plante bogate în azot, în special din familia leguminoaselor.

Lucrurile pot părea simple la prima vedere, însă există o serie de aspecte importante care trebuie înțelese.

De exemplu, „îngrășământul” animal nu are aceeași concentrație de azot de la o specie la alta, în funcție de alimentație. De aceea este important să cunoaștem sursa utilizată.

În cazul surselor vegetale de azot (așa-numitul „îngrășământ verde”), trebuie avut în vedere faptul că raportul N:C (azot:carbon) diferă. Simplul fapt că o plantă face parte din familia leguminoaselor nu garantează un aport suficient de azot. Acest lucru depinde în mare măsură de sănătatea solului în care planta a crescut.

De exemplu, o plantă leguminoasă cu noduli foarte mici ai bacteriei Rhizobia indică o capacitate redusă de fixare a azotului, ceea ce înseamnă că nu va aduce un aport semnificativ în procesul de compostare.

Dar ce se întâmplă dacă avem prea mult sau prea puțin azot în grămada de compost?

Dacă avem prea mult azot și grămada nu este gestionată corect — adică nu este monitorizată și întoarsă atunci când este necesar — aceasta poate deveni anaerobă. În acest caz se creează un mediu favorabil dezvoltării patogenilor și bolilor pe care dorim, de fapt, să le eliminăm. Utilizarea unui astfel de compost poate deveni chiar dăunătoare pentru plante.

Mai mult, fiind un proces care generează căldură, o concentrație prea mare de azot poate duce la temperaturi excesive, iar în lipsa aerării corespunzătoare se poate ajunge chiar la combustie.

Pe de altă parte, dacă avem prea puțin azot, procesul de compostare nu se va declanșa. Azotul este, practic, elementul care inițiază acest proces.

Atunci când se utilizează „îngrășământ” animal, este esențial să cunoaștem sursa. Modul în care animalele au fost hrănite și istoricul lor medical sunt aspecte extrem de importante.

Animalele hrănite cu furaje concentrate produc un bălegar cu o concentrație ridicată de săruri, care poate afecta procesul de compostare prin absorbția apei. De asemenea, animalele tratate cu antibiotice sau deparazitate elimină aceste substanțe în bălegar, iar acestea pot inhiba sau distruge microorganismele benefice implicate în compostare.

Este greu de imaginat cum microorganismele ar putea să se dezvolte și să se reproducă într-un mediu care conține substanțe menite să le distrugă.

De ce este importantă temperatura

Temperatura este, în esență, un indicator al intensității activității biologice din grămada de compost. Așa cum am menționat anterior, materiile bogate în azot reprezintă combustibilul care declanșează și susține acest proces. Întregul proces de încălzire a grămezii de compost și menținere a temperaturilor necesare poate fi susținut și prin utilizarea unor soluții dedicate, precum Activatorul pentru compost cu microorganisme eficiente.

Temperatura joacă un rol esențial în procesul de compostare, deoarece contribuie la distrugerea patogenilor și a semințelor de plante nedorite.

Spre deosebire de organismele benefice, care au mecanisme de protecție și pot intra în forme latente pentru a rezista temperaturilor ridicate, organismele patogene nu rezistă la temperaturi înalte pentru perioade îndelungate.

De aceea, este necesar ca întregul conținut al grămezii de compost să ajungă, pe rând, în zona centrală, unde temperatura este maximă, și să rămână acolo suficient timp pentru ca patogenii și semințele nedorite să fie distruse.

Continuă să înveți despre compost citind în următoarea parte „Compostarea – Metoda compostării active – Umiditatea”.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.