Compostarea – Ce este în realitate compostul?

Am citit în ultima vreme mai multe articole sau postări în limba română despre compost. Și, deși mă bucură foarte mult faptul că acest subiect este tot mai răspândit, nu pot să nu observ și inexactitățile care sunt propagate odată cu ele.

De aceea am considerat potrivit să abordez, în această serie de articole, subiectul compostării, cu intenția de a clarifica o serie de aspecte esențiale legate de compost și compostare și de a aduce informații corecte pentru toți cei care doresc să înțeleagă și să practice această activitate.

Mentorul meu în ceea ce privește informațiile despre compostare este Pr. Dr. Elaine Ingham, un pionier în acest domeniu, a cărei activitate în microbiologia solului, compostului și a ceaiurilor aerate de compost, desfășurată de peste trei decenii, este absolut remarcabilă.

Astfel, primul și cel mai important aspect de clarificat este legat de însăși definirea compostului și a compostării.

Și, pentru a explica ce este compostul, este important să înțelegem mai întâi ce nu este.

Contrar unei concepții destul de răspândite, compostul nu este îngrășământ sau fertilizator.

De asemenea, compostul nu este doar materie organică lăsată la putrezit, în grămezi uitate într-un colț de grădină.

Și, deși probabil că se vor găsi cititori care să afirme că ei așa au procedat și că „la ei a mers”, acest argument nu schimbă în niciun fel ceea ce este, în realitate, compostul.

Deci, ce este compostul și ce este compostarea?

Definiția compostului a fost dată de Sir Albert Howard, la sfârșitul anilor 1800, care, trimis din Marea Britanie în India ca funcționar public, a devenit interesat de procesul de compostare în perioada în care a trăit acolo.

El a definit compostarea ca fiind un proces aerob de descompunere a unui amestec de materie organică, în care există un circuit corespunzător al nutrienților.

Cu alte cuvinte, pentru un proces corect de compostare este absolut necesară întreaga gamă de organisme benefice despre care am scris în seria de articole despre solul viu.

Să luăm acum această definiție și să o analizăm mai îndeaproape.

În primul rând, compostarea este un proces aerob. Acest aspect este critic de înțeles. Un proces aerob favorizează dezvoltarea organismelor benefice — bacterii, fungi, protozoare, nematode, micro-artropode și artropode.

Așa cum am explicat și în articolul despre sol, organismele patogene, producătoare de boli, se dezvoltă în principal în medii anaerobe. Practicile care transformă condițiile din sol din aerobe în anaerobe sunt, în primul rând, aratul și săpatul, utilizarea echipamentelor grele în agricultura industrializată, dar și folosirea biocidelor și a fertilizatorilor sintetici, care distrug microorganismele benefice ce dau viață solului.

Al doilea aspect este legat de faptul că vorbim despre un proces de descompunere. Dar știm oare ce presupune cu adevărat descompunerea?

Descompunerea presupune existența bacteriilor și a fungilor. Acestea sunt, în esență, organismele capabile să descompună materia vegetală. Există și câteva specii din ordinul izopodelor care contribuie la fragmentarea materiei organice, însă rolul lor este mai degrabă de mărunțire decât de descompunere propriu-zisă.

La fel și în cazul râmelor. Râmele nu descompun materia organică, ci o fragmentează în bucăți foarte mici în interiorul tubului lor digestiv. Deși este frecvent afirmat că râmele descompun materia organică, acest lucru nu este corect, deoarece ele nu dispun de enzimele necesare pentru acest proces. În realitate, râmele sunt interesate de bacteriile și fungii care se dezvoltă pe suprafața materiei organice.

Așadar, descompunerea înseamnă desfacerea materiei organice în părțile ei constitutive, iar bacteriile și fungii sunt cele care, prin enzimele lor, realizează acest proces. Ele colonizează suprafața materiei organice și o consumă treptat, până la dispariția completă a particulelor.

Al treilea aspect este legat de existența unui circuit corect al nutrienților în compost.

Compostul este un mecanism prin care readucem în sol organismele benefice necesare dezvoltării unei vieți sănătoase deasupra solului. El este un amendament adus solului, deoarece nu conține în sine nutrienții de care au nevoie plantele, ci conține microorganisme benefice — bacterii, fungi, protozoare, nematode și micro-artropode — care creează sau restabilesc circuitul nutrienților din sol.

Așadar, compostul nu este fertilizator, nu este îngrășământ. Compostul este viață.

Există și „hrană” în compost, însă aceasta nu este destinată plantelor, ci microorganismelor benefice care se dezvoltă în procesul de compostare și care ajung ulterior în sol. Un compost bine realizat conține resursele necesare pentru a susține o diversitate biologică remarcabilă.

Compostul este despre viață și trebuie să includă întreaga rețea de organisme din sol (Soil Food Web), nu doar bacterii.

Un compost predominant bacterian va favoriza dezvoltarea anumitor tipuri de plante, însă nu neapărat pe cele dorite. Vor fi favorizate, în special, plantele considerate „buruieni”, deoarece acestea preferă solurile alcaline, dominate de bacterii.

Fiecare plantă are nevoie de un anumit raport între biomasa de bacterii și cea de fungi pentru a se dezvolta armonios. Buruienile preferă medii bogate în bacterii, în timp ce copacii preferă medii bogate în fungi. Însă toate celelalte organisme — protozoare, nematode, micro-artropode — sunt esențiale pentru funcționarea completă a circuitului nutrienților.

Cum ne asigurăm însă că avem această diversitate de microorganisme ține de „rețeta” pe care o folosim atunci când realizăm compostul.

În următoarea parte, „Compostarea – Metoda compostării active – Temperatura”, vom explora compostarea cu degajare de căldură și modul în care temperatura influențează acest proces.

Pentru a învăța mai multe despre Permacultură și Științele Regenerative te invit atât să parcurgi materialele pregătite de noi și publicate în secțiunea Articole, cât și să urmărești și să participi la evenimentele pe care le vom organiza în timp – webinar-ii, seminarii și ateliere.